Alexandru Slusari - vocea fermierilor din Moldova, fără un petec de pământ. "Mi-ar plăcea să am o livadă de cireși sau vișini"

Viața lui nu a avut niciodată tangențe cu agricultura, mai mult nici nu a visat vreodată că va deveni "vocea fermierilor din Moldova". A știut însă dintotdeauna că este pasionat de istorie și că asta va face toată viața, soarta i-a rezervat însă mai multe surprize...plăcute. Este istoria scurtă a  lui Alexandru Slusari, președintele UniAgroprotect, cel despre care se cunoaște doar că de mai mulți ani luptă intens pentru drepturile și prosperitatea agricultorilor din țară.  Povestea de viață a acestuia este însă una complexă și plină de farmec. Vă invităm să o cunoașteți.De profesie - istoric și jurist, acum - "vocea fermierilor din Moldova", dar nu are nicio bucată de pământAlexandru Slusari s-a născut în Nisporeni pe 11 noiembrie 1974. Este căsătorit de aproape 20 de ani și are o fiică. A făcut Facultatea de Istorie pe care a absolvit-o în anul 1996, iar din anul trei de studii la istorie a început să facă și Dreptul, cu frecvență redusă, pe care l-a absolvit în 2000. "Viața mea nu a fost legată doar de agricultură. Mai mult, acum 20 de ani nici nu mă gândeam că îmi voi dedica eforturile și viața pentru a promova interesele producătorilor agricoli", mărturisește Alexandru Slusari pentru bani.md.

Primele "contacte" cu pământul și agricultura - acasă, la Nisporeni, în curtea casei părintești. "Nu am și nu am avut niciodată vreun petec de pământ""Până prin 1996 viața mea era departe de agricultură, în afară de locul meu de trai, Nisporeni, unde am avut casă și desigur cu ceva pământ pe lângă casă la care eu am lucrat.

 Nu mai am aceste pământuri, de fapt nu am niciun gram de pământ, părinții au  decedat și nu a rămas nimeni la Nisporeni. Viața agricolă am trăit-o nu doar din  vorbe, dar și prin mâinile mele a trecut. Sigur că a fost o activitate minusculă  comparativ cu ce mă ocup acum. Nu m-am gândit niciodată dacă îmi place sau nu,  pentru că știam că trebuie să ajut părinților", spune președintele UniAgroProtect. Nu are timp și nici bani pentru agricultură dar i-ar plăcea să aibă o  livadă de cireșe, una de vișini sau pruneAgricultura este o afacere extraordinar de dificilă, mi-ar plăcea să am pământ, dar nu prea am timp pentru asta și nici bani. Eu văd perspectivă bună pentru plantațiile multianuale, aș planta câteva hectare de livadă de cireș, de vișin, prune și mi-aș construi un mic frigider. Vorbesc  ipotetic deoarece este necesar de zeci sau chiar sute de mii de euro. Nu știu dacă o să am asemenea bani nici până la sfârșitul vieții.

Agricultura nu este o pasiune. "Iubesc istoria și îmi place să citesc"Nu aș fi așa de categoric și să spun că agricultura este o pasiune pentru mine. Pasiunea mea a fost istoria și știam că voi deveni istoric. Iubesc și cartea, îmi place să citesc și tot timpul liber stau cu cartea. Citesc mai multă literartură de istorie, politică. Nu am lucrat nicio zi istoric și încerc cumva să compensez asta.

Începuturile în agricultură, Proiectul "Pământ" și UniAgroProtectAm ajuns în agricultură dintr-o întâmplare. În 1996 s-a pornit proiectul pilot Pământ chiar în Nisporeni, în cadrul căruia au fost lichidate mai multe gospodării colective, și eu am început să lucrez acolo responsabil de relații cu publicul, de vreme ce aveam experiență în jurnalism. Ulterior, am trecut în funcția de jurist, după ce am absolvit a doua facultate.După ce s-a încheiat programul Pământ, a apărut o problemă, în loc de gospodării colective, au apărut întreprinderi private, zeci de mii de gospodării țărănești. În această situație, mulți agricultori au început să pună problema cum să ne promovăm interesele? Ne-am gândit că trebuie cumva să ne asociem, să facem o asociație a producătorior agricoli, așa cum e în toată lumea. Începând cu 2000, în regiuni au început să apară asociațiile producătorilor agricoli. Am cunoscut foarte mulți producători agricoli care și-au format întreprinderi agricole după dispariția gospodăriilor colective. Când s-au pornit aceste procese de asociere, fiind eu jurist, mulți agenți economici s-au adresat la mine cu solicitarea de a participa la consolidarea juridică a asociației producătorilor agricoli.

După jumătate de an a apărut întrebarea că avem nevoie de a consolida eforturile noastre de a delega unele prerogative unei organizații centrale, adică a apărut ideea să fie creată uniunea asociațiilor producătorilor agricoli cu denumirea Uniagroprotect în martie 2001. Denumire a fost inventată de mine. Eu din start am avut funcția de secretar, iar fostul ministrul Valeriu Bulgari președinte. În 2005 am fost ales vicepreședinte, începând cu 2010, după ce a plecat Bulgari, producătorii agricoli m-au ales președinte.Alexandru Slusari - o voce puternică pentru identificarea soluțiilor viabile la problemele sistemului agricolConsider că vocea mea ar fi suficientă pentru soluționarea problemelor din agricultură, de aceea mai departe am de gând să rămân în măsura posibilităților tot în domeniul societății civile. Dacă nu se va schimba atitudinea cred că cât de tare nu aș striga eu, nu putem să ne așteptăm la multe schimbări dacă nu vom schimba situația la nivel politic.

Alexandru Slusari - patronul unei companii de asigurări în agricultură?Nu-i adevărat. Sunt proprietarul a două întreprinderi: Întreprinderea Individuală "Alexandru Slusari" și Întreprinderea rurală ASIG, care se ocupă cu intermedierea în asigurări. 

Eu fac tot posibilul ca agricultorii să primească cât mai mulți bani de la compania de asigurare, asta este menirea mea, iar pentru asta primesc comision de la compania de asigurare. Nu sunt proprietarul vreunei companii de asigurări, ar fi nevoie de sute de mii de euro pentru asta. Aceasta este principala mea sursă de existență, dat fiind faptul că la UniAgroprotect salariul meu este foarte modest, pot să îl fac public – 4500 de lei.Case, mașini, moștenireDupă parametrii Republicii Moldova, eu intru în clasa mijlocie, pe segmentul exterior al acesteia. Eu am un apartament cu 3 odăi în Chișinău, pe care l-am cumpărat în rate achitate pe parcursul a trei ani. Nu am automobil, nu conduc și toată averea mea se rezumă la aceste companii de intermediere și apartament. Ca moștenire mi-a rămas mie și fratelui meu, după ce a decedat mama, apartament de două odăi, în jumătate.