Bani.md

Aventura moldoveanului nevăzător, plecat de la 7 ani de lângă părinți și ajuns unul dintre cei mai buni maseuri din București

Aventura moldoveanului nevăzător, plecat de la 7 ani de lângă părinți și ajuns unul dintre cei mai buni maseuri din București

Pe maseurul Ștefan Cebotari îl găsești zilnic la salonul lui, undeva în zona Spitalului Elias, scrie Life.ro. Dar trebuie să te programezi cu ceva timp înainte, pentru că e coadă la el la ușă. Face atât de bine ceea ce face, încât clienții lui vin la el ca la un adevărat terapeut de trup și suflet.

Unde te-ai născut?

În Republica Moldova, orașul Basarabeasca, un orășel mic de la granița cu Ucraina.

Mai ai frați? 

Am o soră mai mică care locuiește încă acolo. Eu am plecat de unul singur.

Ce meserie aveau părinții tăi?

Părinții mei lucrau la o uzină pentru nevăzători, adică făceau capace de suc, bere, borcane…

Părinții tăi sunt nevăzători?

Da, ambii.

A plecat de acasă, din Republica Moldova, la 7 ani. A stat la internat în orașul Bălți și de la 17 ani a venit în România, fără să știe o boabă românește. A învățat, a perseverat și când a aflat că meseria pe care și-o alesese nu era de el, a pus cartea în cui și a venit la București. A făcut școala de asistenți medicali de recuperare, s-a specializat în masaj și după numai 4 ani ca angajat într-o salon, a pornit pe cont propriu. Acum muncește 12 ore pe zi la propriul salon unde, pe lângă masaj, știe cum să își provoace clienții să se relaxeze și mental pentru că, spune el, oamenii au nevoie să se descarce. Cum arată povestea unui copil care a reușit singur, pe propriile puteri, atunci când nimeni nu-i dădea nici o șansă?

Cum era orașul acesta în care ai copilărit?

E un oraș de vreo 30 de mii de locuitori, foarte mic care, după ce s-a dărâmat Uniunea Sovietică, aproape a murit pentru că toată lumea a plecat.

Câți oameni mai sunt azi acolo?

Nu știu dacă mai sunt 10 mii. Mai tot tineretul a plecat.

Când ai plecat tu de acolo?

La 7 ani am plecat la internat în orașul Bălți, oraș mai mare. Și 10 ani am stat acolo și veneam acasă doar în vacanță. Mai degrabă am amintiri din Bălți decât de acasă. Acolo era viața mea: și armată, și distracție, și școală.

Cât la sută vezi tu acum?

Acum mi-am înlocuit ochelarii și mi-am făcut operație de cristalin. Cred că văd aproximativ 10%.

Asta e o afecțiune genetică?

Da, te naști cu ea. Eu m-am născut cu cataractă. Când eram mic mi s-a făcut operație, mi s-a scos atunci cristalinul, dar după aceea nu l-am mai pus la loc din diverse motive. M-am obișnuit așa, nu mai vedeam diferența.

Dar când erai mic, vedeai mai bine decât acum?

Nu știu, nu văd diferența. Probabil tot la fel.

 
Ștefan la locul de muncă

Dar are leac boala asta?

Da. În cazul unui copil, în ziua de azi, în principiu se tratează 100%. Dar eu dacă am stat așa 30 și ceva de ani, probabil creierul nu mai percepe altfel. Ochiul la mine este acum normal, dar creierul nu mai știe să vadă. În prezent, pentru copii, nu e o problemă.

Tu când ai conștientizat că nu vezi?

De mic copil. Din câte mi-au povestit părinții, când m-am născut nu vedeam aproape deloc. Aveam o ceață pe ochi care mi-a dispărut pe la vreo doi ani și de atunci sunt așa. Dar mie nu mi-a fost greu din punctul acesta de vedere, eu nu am văzut niciodată o problemă în asta. Dacă nu vedeam ceva, întrebam. Nu am plâns niciodată din cauza asta. M-am descurcat așa, fără să văd vreun impediment.

Când și cum ai ajuns în România?

Aveam 17 ani, imediat ce am terminat școala la Bălți. Eram în clasa rusă, nu știam limba română aproape deloc și am ajuns aici din greșeală. La terminarea școlii a venit un domn din Chișinău la noi și a întrebat dacă vrea cineva dintre noi să meargă în România. Dintre toți colegii, eu am zis că vreau să merg. Dar, cu siguranță, dacă întreba „cine vrea în Egipt”, eram în Egipt acum.

Dar a zis pentru ce?

A zis, pentru liceu. Dar nu conta, eu voiam doar să plec. De ce și cum, nu știu. Mi se părea interesant pentru că îmi plac provocările.

În salonul de masaj

Școala de maseuri ai făcut-o la Buzău?

După ce am terminat liceul, am mers la Iași, la Facultate. Am vrut să dau la sport sau la rusă, dar nu m-au primit niciunde. La sport nu m-au primit pentru că nu văd bine, iar la rusă nu m-au primit pentru că eram originar din Moldova și știam rusă. Așa că trebuia să rămân în România și am ales Construcții de mașini. Am stat trei luni, mi-am dat seama că nu e de mine, motiv pentru care m-am concentrat să învăț calculatorul. Iar după un an am venit la București. Aici, la Vatra Luminoasă am făcut colegiul de asistent medical de recuperare și m-am specializat în masaj.

Ștefan la munte, în vacanță

Și când te-ai angajat prima dată?

În primul an. Nu terminasem încă școala. Aveam vreo 23 de ani. Făceam în paralel practică, școală și eram și angajat, iar în timpul liber, la școală mai făceam și cor și dansuri. Eram ocupat toată ziua.

Nu ai avut timp să iei pulsul Bucureștiului…

Ba da, culmea e că aveam timp și pentru asta. Când? Nu știu. Acum sunt atât de leneș că nu ies din casă aproape deloc și mă întreb cum puteam eu să fac atunci atâtea lucruri…

Unde te-ai angajat prima oară?

La un salon la care lucrau mai toți băieții de la școală. M-au recomandat niște prieteni. Acolo am stat vreo patru ani. A fost practic singurul meu loc în care am fost angajat. Apoi am muncit pentru mine.

Ți-a fost greu?

Nu. Nu știu de ce să fie greu când asta am învățat…

Că veneai din republica Moldova, că ești nevăzător, că ajungi într-un oraș mare ca Bucureștiul în care voiai să-ți faci un business… Nu crezi că ai avut toate premisele să-ți fie greu?

Asta mi-a plăcut dintotdeauna. Greutatea mă provoca, îmi plăcea. Toată lumea îmi spunea: „nu o să reușești!”. Asta m-a provocat și mai mult. Le-am arătat tuturor că am reușit.

Când ai ajuns în București la ce visai?

Să învăț bine și să găsesc repede un loc de muncă. Mie chiar îmi place să muncesc, nu îmi fac visuri. Eu știu că întotdeauna voi putea face singur, cu mâna mea, tot ce vreau eu. Important este să am o meserie bună pe care să o știu bine și cu restul mă descurc.

Faptul că ești nevăzător crezi că ar putea fi un atu pentru job-ul tău?

Cred că nu. Dar din cauză că nu ai vedere și nu poți faci alte meserii, poate fi un atu pentru că te provoacă să faci mai bine asta, știind că nu poți să faci altceva. Poate ai anumite simțuri mai dezvoltate, nu-mi dau seama.

Cât ți-a luat ție să demonstrezi că ești bun?

Un an. Practic, după ce m-am angajat, urcarea mea a fost foarte rapidă. În maxim doi ani de la angajare, am ajuns cel mai sus posibil. De aceea am și plecat de la salon pentru că eu voiam mai mult, dar nu mai aveam unde să urc.

Ce te recomandă pe tine?

Îmi place ceea ce fac. Ce fac eu nu consider că e muncă; e distracție, plăcere, provocare.

Ce te face pe tine fericit?

Nu știu… Trăiesc, deci sunt fericit. Nu m-am gândit niciodată dacă ceva anume ar putea să mă facă fericit. Banalul fapt că nu trebuie să cer nimănui nimic, deja mă face fericit.

Interviul integral îl puteți citi pe Life.ro.

 

Tags

Caută

Cursul Valutar BNM

MDL RATĂ TREND
EUR 20.2254 -0.0000
USD 16.3935 -0.0000
RUB 0.2660 -0.0000
RON 4.3374 -0.0000
UAH 0.6300 -0.0000