Raport UE șocant. Calea ferată a Moldovei este practic nefuncțională

Calea ferată din Republica Moldova se află într-o stare critică. 100% din rețeaua TEN-T de bază este clasificată ca fiind în stare proastă, iar aproape 45% din rețeaua extinsă este evaluată ca foarte degradată, în condițiile în care trenurile circulă cu doar 48% din viteza pentru care infrastructura a fost proiectată, iar vitezele maxime nu depășesc 80 km/h, arată raportul TEN-T pentru perioada 2023–2025.

Rețeaua feroviară operațională a Republica Moldova are o lungime totală de 1.232 km de linii principale, dintre care 875,8 km fac parte din Rețeaua Extinsă TEN-T, iar 207,8 km din Rețeaua de Bază. Toate liniile sunt cu linie simplă, neelectrificate și construite pe ecartament larg de 1.520 mm, incompatibil cu standardul european de 1.435 mm, arată datele din raportul TEN-T.

Singura excepție tehnică este un tronson de aproximativ 14 km cu ecartament mixt din zona Portul Internațional Liber Giurgiulești, unde sunt instalate atât șine de 1.520 mm, cât și de 1.435 mm, ceea ce permite circulația mărfurilor fără schimb de boghiuri sau transbordare.

Evaluarea stării infrastructurii, realizată pe baza raportului dintre viteza de proiectare și cea operațională, indică probleme severe. Întreaga Rețea de Bază TEN-T din Moldova este clasificată ca fiind în stare proastă, iar aproximativ 45% din Rețeaua Extinsă este evaluată ca fiind în stare foarte proastă. La nivel general, performanța operațională a rețelei ajunge la circa 48% din viteza de proiectare, iar vitezele maxime nu depășesc 80 km/h.

Pentru transportul de marfă, vitezele de proiectare se situează între 45 și 80 km/h, mult sub cerința TEN-T de 100 km/h până în 2030. Deoarece aceleași linii sunt utilizate și pentru trenurile de pasageri, limitările de viteză se aplică în mod similar și acestora. Deși infrastructura a fost proiectată pentru o sarcină pe osie de 25 de tone, peste pragul TEN-T de 22,5 tone, întreținerea insuficientă a redus capacitatea operațională efectivă la 22,5 tone.

Raportul mai arată că 0% din Rețeaua Extinsă este electrificată, iar ERTMS, sistemul european de management al traficului feroviar, nu este implementat deloc. În schimb, la capitolul capacitate, întreaga Rețea de Bază și 69,86% din Rețeaua Extinsă pot primi trenuri de marfă de până la 798 metri, peste pragul TEN-T de 740 metri. De asemenea, întreaga Rețea Extinsă permite circulația trenurilor care transportă semiremorci standard de până la 4 metri înălțime.

În urma revizuirii TEN-T din iulie 2024, coridorul Marea Baltică – Marea Neagră – Marea Egee traversează Republica Moldova, conectând România la Ungheni și Chișinău. Cu toate acestea, raportul constată că nu a fost înregistrat niciun progres în îndeplinirea cerințelor TEN-T față de proiecțiile din 2025, iar nivelul de conformare a rămas practic neschimbat în perioada 2023–2025.

Concluzia documentului este că rețeaua gestionată de Calea Ferată din Moldova se confruntă cu un blocaj structural: linii degradate, viteze mult sub standardele europene, lipsa electrificării și neconformitate de ecartament. Fără investiții majore în reabilitare și modernizare, integrarea reală a căii ferate moldovenești în coridoarele TEN-T rămâne sever limitată.

Două proiecte feroviare sunt în curs de desfășurare în Republica Moldova, atât în cadrul Rețelei Centrale, cât și în cadrul Rețelei Generale, cu o finanțare asigurată în valoare totală de 227 de milioane de euro. Infrastructura feroviară a Coridorului Sudic, Bender–Basarabească–Etulia–Giurgiulești, este reabilitată pe o lungime totală de 233 km, din care 185,8 km fac parte din Rețelele Centrale și Generale. Proiectul, cu o investiție de 113 milioane de euro, va permite trenurilor de marfă să circule cu o viteză de proiectare de 100 km/h, cu o sarcină pe osie de 23,5 t și o lungime a trenului de 740 m. Electrificarea și implementarea ERTMS nu sunt incluse, iar ecartamentul de 1.520 mm va rămâne neschimbat. Coridoarele Nordic și Central, care acoperă secțiunile Vâlcineț-Ocnița-Bălți-Ungheni-Chișinău-Căinări, sunt, de asemenea, în curs de reabilitare. Acest tronson de 128 km, aflat în prezent într-o stare proastă sau foarte proastă, este modernizat în cadrul unui proiect de 114 milioane EUR. Lucrările vizează îndeplinirea cerințelor TEN-T de transport de marfă de o viteză de proiectare de 100 km/h, o sarcină pe osie de 23,5 t și o lungime a trenului de 740 m, fără electrificare sau ERTMS, păstrând în același timp ecartamentul de 1.520 mm.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#infrastructura #CFM #tren

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.