Scandalul gazelor continuă! Parlicov spune că a fost sacrificat pentru a salva oamenii lui Recean

Fostul ministru al Energiei, Victor Parlicov, susține că revocarea sa din funcție a fost o decizie politică, menită să mute responsabilitatea scandalului privind achizițiile de gaze naturale pe el și consilierul Sergiu Tofilat, în timp ce adevărații responsabili din companiile de stat au fost menținuți în posturi. Declarațiile au fost făcute în cadrul emisiunii „Teritoriul Libertății” de la Rlive.

„Consider că a fost o greșeală, atât decizia de a mă demite, cât și faptul că domnul Bonzari a rămas acolo unde era, iar domnul Ceban practic a fost scos din responsabilitate. După ce domnului Junghietu i s-a oferit o funcție, în mod natural Ceaban a rămas la Moldovagaz. Două întreprinderi responsabile direct de achizițiile de gaze au rămas exact așa cum erau anul trecut, dar scandalul a fost direcționat spre mine și spre Tofilat”, a declarat Parlicov.

Întrebat dacă a fost folosit ca „țap ispășitor” într-un joc politic, Parlicov a replicat: „Asta trebuie să-l întrebați pe Recean. El este cel care a luat decizia. Eu am aflat despre demitere cu trei-cinci minute înainte, printr-un SMS”.

Fostul ministru a respins categoric acuzațiile că Tofilat ar fi interzis companiei Moldovagaz să cumpere gaze, așa cum a sugerat premierul Dorin Recean. „E o aberație totală. Emailul la care s-a făcut referire în Comisie viza o achiziție nereușită a Moldovagaz, când au încercat să cumpere întreaga cantitate de gaz într-o singură zi. Recomandările lui Tofilat din acel email au fost, de fapt, implementate. Ulterior, Moldovagaz a ieșit pe piață cu volume parțiale, pe produse lunare standard, exact cum fusese propus – o metodă mult mai logică”, a precizat el.

Parlicov a mai subliniat că, deși poate avea o responsabilitate politică în calitate de ministru, cei implicați direct în gestionarea achizițiilor de gaze au rămas în funcții. „Asta înseamnă că nu ministrul energiei decide, ci altcineva. Iar responsabilitatea finală este la premierul Recean. El a decis să mă demită și să-i păstreze pe ceilalți în funcții. Deci, își asumă și consecințele”, a conchis fostul ministru.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#parlicov #Recean #demisie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.