Scandalul gazelor continuă! Parlicov spune că a fost sacrificat pentru a salva oamenii lui Recean

Fostul ministru al Energiei, Victor Parlicov, susține că revocarea sa din funcție a fost o decizie politică, menită să mute responsabilitatea scandalului privind achizițiile de gaze naturale pe el și consilierul Sergiu Tofilat, în timp ce adevărații responsabili din companiile de stat au fost menținuți în posturi. Declarațiile au fost făcute în cadrul emisiunii „Teritoriul Libertății” de la Rlive.

„Consider că a fost o greșeală, atât decizia de a mă demite, cât și faptul că domnul Bonzari a rămas acolo unde era, iar domnul Ceban practic a fost scos din responsabilitate. După ce domnului Junghietu i s-a oferit o funcție, în mod natural Ceaban a rămas la Moldovagaz. Două întreprinderi responsabile direct de achizițiile de gaze au rămas exact așa cum erau anul trecut, dar scandalul a fost direcționat spre mine și spre Tofilat”, a declarat Parlicov.

Întrebat dacă a fost folosit ca „țap ispășitor” într-un joc politic, Parlicov a replicat: „Asta trebuie să-l întrebați pe Recean. El este cel care a luat decizia. Eu am aflat despre demitere cu trei-cinci minute înainte, printr-un SMS”.

Fostul ministru a respins categoric acuzațiile că Tofilat ar fi interzis companiei Moldovagaz să cumpere gaze, așa cum a sugerat premierul Dorin Recean. „E o aberație totală. Emailul la care s-a făcut referire în Comisie viza o achiziție nereușită a Moldovagaz, când au încercat să cumpere întreaga cantitate de gaz într-o singură zi. Recomandările lui Tofilat din acel email au fost, de fapt, implementate. Ulterior, Moldovagaz a ieșit pe piață cu volume parțiale, pe produse lunare standard, exact cum fusese propus – o metodă mult mai logică”, a precizat el.

Parlicov a mai subliniat că, deși poate avea o responsabilitate politică în calitate de ministru, cei implicați direct în gestionarea achizițiilor de gaze au rămas în funcții. „Asta înseamnă că nu ministrul energiei decide, ci altcineva. Iar responsabilitatea finală este la premierul Recean. El a decis să mă demită și să-i păstreze pe ceilalți în funcții. Deci, își asumă și consecințele”, a conchis fostul ministru.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#parlicov #Recean #demisie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.