Sancţiunile care îl afectează grav pe Putin! Rămâne fără botox în plin război. O serie de companii au renunțat la Rusia

Nu doar poporul rus are de suferit din cauza sancțiunilor impuse de celelalte state. Președintele rus, Vladimir Putin, riscă să rămână fără botox și fără alte operații estetice. O serie de producători de medicamente, printre care Eli Lilly and Company, Novartis and Abbvie Inc. au decis să nu mai colaboreze cu Rusia.

Zvonurile privind utilizarea produsului de către liderul Rusiei au început după vizita sa, din 2011, la Kiev. Acesta a venit la eveniment plin de vânătăi, iar internauții au dedus că Putin și-a făcut o intervenție estetică.

Deşi purtătorul său de cuvânt de atunci a declarat că nu este adevărat, mai mulţi chirurgi plasticieni au recunoscut că președintele rus nu este la prima intervenție de acest tip. Pe rețelele de socializare au apărut și o serie de imagini cu Putin înainte de Botox și după.

Medicii și-au dat seama că Liderul Rusiei a apelat la un lifting la ochi şi mai multe injecţii cu Botox în zona frunţii şi a obrajilor. Cu toate astea, una dintre cele mai mari companii, Abbvie Inc, nu a vrut să ofere foarte mult declarații despre retragerea produselor din țara lui Putin.

„Gândurile noastre se îndreaptă către oamenii din Ucraina și către cei afectați din întreaga regiune. În calitate de companie biofarmaceutică globală, avem o responsabilitate față de pacienții care depind de medicamentele noastre. Ne-am angajat să ne asigurăm că pacienții noștri din Ucraina, Rusia și din întreaga regiune continuă să aibă acces la medicamentele noastre esențiale și salvatoare de vieți.”

„Pe măsură ce evenimentele tragice continuă să se desfășoare în Ucraina, AbbVie a suspendat temporar operațiunile pentru toate produsele noastre estetice în Rusia.”, a mai adăugat compania farmaceutică.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#botox #exit #Putin

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Veaceslav Ioniță susține că autoritățile trebuie să vorbească deschis despre situația finanțelor publice și să recunoască faptul că Republica Moldova a trăit „pe datorie” în ultimii șapte ani.

În cadrul emisiunii „Contrasens” de la publicația Ziua, Ioniță a criticat mesajele potrivit cărora noile politici fiscale ar reduce povara fiscală pentru cetățeni, calificând astfel de afirmații drept „propagandă ieftină”.

„Oameni buni, nu confundați economia cu propaganda ieftină. Guvernul trebuia să iasă în fața societății și să spună lucrurilor pe nume”, a declarat economistul.

Potrivit acestuia, din anul 2020 și până în prezent, statul a cheltuit cu aproximativ 100 de miliarde de lei mai mult decât a încasat, acumulând datorii semnificative pentru a acoperi cheltuielile publice.

„Noi am trăit ultimii șapte ani pe datorie. Am cheltuit cu 100 de miliarde de lei mai mult decât am câștigat. Asta veșnic nu poate fi”, a afirmat Ioniță.

Economistul a atras atenția și asupra costului tot mai mare al datoriei publice. Potrivit acestuia, doar pentru plata dobânzilor statul alocă anual peste șase miliarde de lei, sumă care depășește de trei ori fondul rutier.

„Plătim numai dobânzi acum, peste șase miliarde de lei. Cel mai mult plătim băncilor din Republica Moldova, peste patru miliarde de lei”, a precizat el.

În acest context, Ioniță consideră că deficitul bugetar planificat pentru anul curent, de aproximativ 21 de miliarde de lei, nu mai poate fi susținut pe termen lung și trebuie redus.

Economistul susține că autoritățile ar trebui să înceapă prin eficientizarea cheltuielilor publice, inclusiv prin eliminarea risipei din întreprinderile de stat și prin îmbunătățirea procedurilor de achiziții publice.

„Am putea optimiza în jur de patru miliarde de lei la capitolul cheltuieli. Dar dacă acest lucru nu este suficient, atunci Guvernul trebuie să spună sincer că majorează povara fiscală pentru a crește veniturile bugetare”, a declarat Ioniță.

El a subliniat că problema nu este existența impozitelor, ci modul în care acestea sunt colectate și utilizate. El compară politica fiscală cu administrarea unui pom fructifer, unde statul trebuie să găsească cea mai eficientă metodă de a colecta resurse fără a afecta dezvoltarea economică.