Irakul a decis naționalizarea celui mai mare activ extern al Lukoil

Guvernul Irakului a aprobat naționalizarea operatorului zăcământului petrolier West Qurna-2, cel mai mare activ extern al companiei ruse Lukoil, a transmis Reuters. Statul irakian va prelua controlul asupra proiectului prin compania de stat Basra Oil Company, care va administra zăcământul pentru o perioadă de 12 luni.

Potrivit a doi reprezentanți ai Basra Oil, autoritățile de la Bagdad au luat decizia pe fondul incertitudinilor generate de sancțiunile impuse de Statele Unite. În acest interval de un an, guvernul irakian intenționează să identifice potențiali cumpărători pentru participația de 75% deținută de Lukoil.

„Ne propunem să asigurăm continuitatea producției, în contextul incertitudinilor legate de sancțiunile americane. În următoarele 12 luni vom căuta potențiali investitori interesați de preluarea cotei Lukoil”, a declarat unul dintre oficialii Basra Oil.

Zăcământul West Qurna-2 este unul dintre cele mai mari din lume, asigurând aproximativ 0,5% din aprovizionarea globală cu petrol și circa 9% din producția totală a Irakului. În luna noiembrie, Lukoil a declarat forță majoră la acest proiect, după ce guvernul irakian a suspendat toate plățile către companie, atât în numerar, cât și în petrol.

Lukoil este obligată să renunțe la activele sale din afara Rusiei până la 17 ianuarie, termen-limită stabilit de SUA, care au impus sancțiuni companiei ruse și Rosneft la sfârșitul lunii octombrie.

Compania rusă a obținut dreptul de exploatare a zăcământului West Qurna-2 în anul 2009, iar producția comercială a început în 2014. După preluarea controlului, Basra Oil va asigura plata salariilor, activitatea contractorilor și toate costurile operaționale. Potrivit unui manager din sectorul petrolier irakian, producția rămâne stabilă, la un nivel de aproximativ 465.000–480.000 de barili pe zi.

Mai multe companii petroliere și fonduri de investiții și-au exprimat interesul pentru achiziționarea activelor externe ale Lukoil. Printre cele mai recente oferte se numără intenția companiei americane Chevron și a fondului Quantum Capital Group de a cumpăra întregul portofoliu internațional al Lukoil, inclusiv active de producție, rafinării, depozite de combustibil și peste 2.000 de stații de alimentare din Europa, Asia, SUA și Orientul Mijlociu.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM

#naționalizare #Lukoil #petrol #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Alexandr Slusari, membru al Consiliului Energocom, îl acuză pe fostul consilier municipal Ruslan Verbițchi că manipulează cifrele despre tarifele la gaze și creează artificial impresia că moldovenii ar fi jefuiți cu sute de milioane de euro prin facturi umflate.

Într-o reacție pentru BANI.MD, Slusari afirmă că Verbițchi „încurcă voit structura tarifului” și atribuie greșit componentele care formează prețul final plătit de consumatori.

„28% nu este transport, ci distribuție. Oricine poate verifica acest lucru pe site-ul ANRE. Acești bani nu sunt plătiți de Energocom, ci direct de consumatori către companiile din grupul Moldovagaz. Serviciile de transport reprezintă doar 4,84%”, spune Slusari.

Potrivit acestuia, cifra de 320 de milioane de euro invocată de Verbițchi reprezintă strict costul de achiziție a gazelor de către stat și nu include nicio altă componentă obligatorie: distribuția, transportul, rezervarea capacităților, taxele ANRE și TVA.

Slusari explică mecanismul real al formării tarifului: la un preț de achiziție de 410 euro pentru mia de metri cubi, un metru cub costă aproximativ 8 lei. La acest preț se adaugă, în medie, încă circa 5 lei pentru distribuție, logistică și TVA, ceea ce duce tariful corect într-o zonă de 14,7–15 lei pe metru cub.

„Acesta este tariful pe care ANRE ar fi trebuit să îl aprobe deja. Dar ei trag de timp din cauza devierilor financiare ale Moldovagaz, despre care nu se știe nici când au apărut, nici de ce nu au fost acoperite la timp prin ajustarea tarifelor”, afirmă Slusari.

În opinia sa, adevărata problemă nu este la Energocom, ci la Moldovagaz și la modul în care ANRE a gestionat situația.

„Toată opoziția antieuropeană a tăcut. Nimeni nu protestează la ANRE, deși acolo se ține tariful artificial ridicat pentru a acoperi pierderile Moldovagaz. Tac pentru că știu cine e vinovatul și nu se poate de atacat Moldovagaz”, susține Slusari.

El mai acuză că Moldovagaz ar fi cumpărat gaz „foarte scump, posibil cu rea intenție”, iar într-un an electoral tarifele nu au fost ajustate la timp, ceea ce a generat actualele deviații financiare.

Reacția vine după ce Ruslan Verbițchi a susținut că statul a cumpărat pentru anul 2026 circa 782 de milioane de metri cubi de gaze la un preț mediu de 410 euro mia de metri cubi, pentru aproximativ 320 de milioane de euro, în timp ce populația ar urma să achite prin tarife circa 667 de milioane de euro, ceea ce ar însemna un „supraplus” de peste 300 de milioane de euro.

Slusari califică aceste calcule drept „beleberdă” și avertizează că manipularea cifrelor riscă să deturneze atenția publică de la adevărata problemă: pierderile istorice ale Moldovagaz și protecția de care aceasta ar beneficia din partea regulatorului.