Milardarul Elon Musk „taie” din prețul conacului său din California. Cu cât îl vinde?

Miliardarul Elon Musk, cel mai bogat om din lume, reduce prețul conacului său din California după ce a anunțat că mută sediul central al Tesla în Austin, Texas.

Casa de 16.000 de metri pătrați a directorului executiv Tesla Inc. se vinde la un preț de 31,99 milioane de dolari, în scădere cu aproximativ 5,5 milioane de dolari față de prețul propus anterior, potrivit unei publicații imobiliare pe Zillow.

Musk – care are o avere estimată la peste 225 de miliarde de dolari, potrivit Bloomberg Billionaires Index. El a făcut un anunț, în iunie, pe Twitter că a decis să vândă ultima casă pe care o deține, la mai bine de un an după ce a anunțat planurile de a vinde majoritatea proprietăților sale. Motivul este de a scăpa de criticile privind averea sa.

Casa din Hillsborough, California, în prezent are șapte dormitoare și zece băi și este amplasată pe un lot de 47 de ari. A fost construită în 1916 și include o bibliotecă și o sală de muzică, împreună cu o bucătărie complet restaurată și o piscină privată.

Musk, în vârstă de 50 de ani, a spus în iunie că imobilul său este închiriat pentru evenimente și că, dacă l-ar vinde, „ar fi mai puțin folosită, dacă nu este cumpărată de o familie mare, ceea ce s-ar putea întâmpla într-o zi”.

Miliardarul a anunțat săptămâna trecută că Tesla își va muta sediul la Austin, Texas, invocând modul în care prețurile mari ale locuințelor și navetele din golfului San Francisco limitează creșterea companiei.

S-a mutat în Texas anul trecut, în timp ce compania sa SpaceX și-a dezvoltat noul vehicul Starship, iar noul Gigafactory al Tesla era în construcție la Austin. Texas este a treia cea mai mare piață a Tesla din SUA, în spatele fiind doar California și Florida. Statul nu are impozit pe venitul personal, în timp ce California impune celor mai bogați rezidenți cele mai mari taxe pe venitul personal din țară.

#conac #pret #Elon Musk

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.