Economistul Iurie Rija a realizat o analiză detaliată a structurii agricole a Republicii Moldova, scoțând în evidență diferențe majore între regiunile de nord, centru și sud. Cele mai recente date privind suprafețele cultivate confirmă că Moldova agricolă este un mozaic complex, unde fertilitatea, dimensiunea terenurilor și fragmentarea proprietăților definesc performanța fiecărei zone.
Sudul se plasează în top la suprafețele cultivate. UTA Găgăuzia are peste 101 mii ha semănate, dintr-un total agricol de 184 mii ha, ceea ce înseamnă că mai mult de jumătate din teritoriu este lucrat. Cahul confirmă tendința: aproape 72 mii ha cultivate dintr-un total de 154,5 mii ha. Regiunea este caracterizată prin exploatații mari, ferme consolidate și o concentrare a terenurilor în mâinile unor agenți economici puternici.
Nordul mizează pe fertilitatea solurilor. Drochia, cu o bonitate de 76 puncte, valorifică 57% din teritoriu pentru agricultură, având cel mai ridicat nivel de utilizare din țară. Florești urmează cu 52% valorificare și o bonitate de 68 puncte. Raioane precum Râșcani, Soroca și Edineț confirmă statutul nordului ca nucleu al agriculturii moldovenești, unde solurile de calitate susțin producția și exporturile. Totodată, aici coexistă atât ferme mari (Drochia, Dondușeni), cât și exploatații fragmentate (Briceni, Edineț, Ocnița).
Centrul este marcat de fragmentare și utilizare redusă a terenurilor. Codrii și urbanizarea Chișinăului reduc suprafața agricolă valorificată, iar multe terenuri sunt transformate în zone rezidențiale sau industriale. Deși aici se află raioane cu soluri bune – Șoldănești și Criuleni (70 puncte bonitate) –, ponderea terenurilor cultivate rămâne modestă. Hâncești, de exemplu, are 36,8 mii ha cultivate, dar doar 25% din teritoriu valorificat. Călărași și Strășeni exemplifică fragmentarea: mulți fermieri cu suprafețe mici, ce limitează mecanizarea și investițiile.
La nivel național, suprafața însămânțată depășește 1,15 milioane ha, adică 40% din teritoriul țării, fără a include viile, livezile sau pășunile. Din această suprafață, 44% revine culturilor tehnice (floarea-soarelui, rapiță, soia), 38% culturilor de toamnă (grâu, orz, secară), iar 18% cerealelor de primăvară (porumb, orz).
Analiza subliniază și concentrarea terenurilor: în sud predomină ferme mari consolidate, în nord coexistă ambele modele – industrial și fragmentat – iar centrul este dominat de suprafețe mici.
