Tiraspolul prelungește starea de urgență cu încă 30 de zile. Economia regiunii rămâne în impas

Autoritățile nerecunoscute din regiunea transnistreană au decis să prelungească, pentru încă 30 de zile, starea de urgență în economie. Așa-numitul Soviet Suprem a aprobat decretul semnat de Vadim Krasnoselski, iar documentul va intra în vigoare la șase ore după publicare.

Potrivit administrației de la Tiraspol, măsura este justificată de reducerea producției industriale și de criza economică severă cu care se confruntă regiunea. Regimul special va permite autorităților să adopte rapid măsuri anticriză, inclusiv utilizarea rațională a resurselor energetice și limitarea exportului acestora. De asemenea, vor putea fi direcționate cu prioritate resursele financiare pentru măsurile necesare protejării vieții și sănătății populației, precum și pentru asigurarea transportului și distribuției gazelor naturale și a altor resurse energetice pe întreg teritoriul regiunii.

Starea de urgență în economie a fost introdusă pentru prima dată în decembrie 2024, pe fondul riscului întreruperii livrărilor de gaze naturale. După izbucnirea crizei energetice din ianuarie 2025, aceasta a fost prelungită în repetate rânduri.

O nouă agravare a situației a avut loc în martie 2026, când aprovizionarea cu gaze a regiunii a fost afectată din nou. Administrația de la Tiraspol susține că reducerea livrărilor de gaze către Europa, provocată de conflictul din Orientul Mijlociu, a influențat și alimentarea regiunii transnistrene, care primește gaze din direcția europeană după încetarea tranzitului prin Ucraina.

Actuala decizie reprezintă o nouă prelungire a regimului special, care, după reintroducerea sa în decembrie 2025, este extins la fiecare 30 de zile.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#stare de urgență în economie #transnistria

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.