VIDEO A început cu o livadă tradițională, iar în prezent deține una modernă. Află istoria lui Victor Scutaru din Edineț

A început cu o livadă tradițională, dar acum a transformat-o într-una superintensivă, cu soiuri moderne. Este vorba despre Victor Scutaru din Edineţ, care a deschis afacerea în pomicultură în 2023. În prezent, antreprenorul deţine 80 ha de livezi de mere şi cireşe, iar recent, datorită sprijinului financiar al Uniunii Europene, şi-a construit un parc fotovoltaic, care îi asigură independenţă energetică.

Timp de 20 ani, antreprenorul și-a dublat suprafața livezilor și le-a modernizat.

„ (…) avem o suprafață de 80 hectare, din care sunt 10 hectare de cireșe. Avem vreo 56 hectare de mere, care sunt cu soiuri tot moderne. Exportăm în Europa, Federația Rusă. Am fost finanțați de ODA. Din 4 milioane de lei din care am instalat baterii solare, am fost finanțați cu 50%, 2 milioane de lei care ne-au întors ODA, din care încă 50% ne finanțează AIPA. Este convenabil pentru că din 100% pe noi ne costă 25% din tot proiectul”, a declarat antreprenorul.

Istoria lui Victor Scutaru face parte din campania lansată de Grupul de presă REALITATEA: „Moldova Alege Europa”, în care povestim despre afaceri lansate cu succes în Republica Moldova, susținute financiar de Uniunea Europeană.

#Victoru Scutaru #panouri fotovotaice #istorie de succes #livada #Antreprenor #UE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.