Prăbușire pe piața cerealelor! Exporturile de porumb s-au redus cu 70% față de sezonul record

Exporturile de porumb ale Republicii Moldova continuă să se reducă, avertizează economistul Iurie Rija. Potrivit analizei sale, în trimestrul iulie–septembrie 2025, țara a exportat doar 21 987 tone, în scădere cu 5,3% față de 2024 și cu 15,9% față de 2023. Comparativ cu sezonul excepțional din 2022, când s-au livrat peste 71 700 tone, actualul volum este mai mic cu peste 69%, ceea ce reflectă degradarea potențialului productiv din cauza condițiilor climaterice nefavorabile.

Prețul mediu de export în perioada analizată a fost de 4,00 lei/kg, practic identic cu cel din 2024, dar cu mult sub nivelul de 5,94 lei/kg din 2022. Lipsa unei creșteri valorice face ca veniturile din export să depindă exclusiv de volume, ceea ce amplifică vulnerabilitatea producătorilor.

Ca urmare, valoarea totală a exporturilor de porumb s-a redus la 87,9 milioane lei în iulie–septembrie 2025 — cu 5% mai puțin decât în 2024 și de aproape cinci ori mai mică decât recordul din 2022, care a depășit 426 milioane lei. În luna septembrie, livrările externe au fost de doar 1 943 tone, cel mai scăzut nivel lunar din ultimii cinci ani.

Structura companiilor exportatoare s-a modificat vizibil. Grando Invest Group din regiunea transnistreană a devenit principalul exportator, cu 6 105 tone (28% din total). Urmează Demir Agro, cu 4 092 tone (19%), și Rusagro-Prim, cu 3 443 tone (16%). Trading Group a înregistrat 3 344 tone (15%), în timp ce exportatorii consacrați, precum Orom-Imexpo și Rusagro-Prim, și-au redus considerabil activitatea.

Pe plan geografic, peste 95% din exporturi au fost direcționate către doar patru țări: Grecia – 9 495 tone, la 3,9 lei/kg, România – 5 325 tone, la 3,7 lei/kg, Cipru – 3 937 tone, la 4,0 lei/kg;
Turcia – 3 054 tone, la 4,4 lei/kg.

Economistul Iurie Rija subliniază că această dependență de câteva piețe și de condițiile climatice locale accentuează fragilitatea sectorului și lasă producătorii de porumb din Republica Moldova la mila unui context economic și natural impredictibil.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#porumb #record #export

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.