Creditarea accelerează periculos: BNM ridică scutul anticiclic pentru a proteja băncile

Banca Națională a Moldovei (BNM) a decis majorarea ratei amortizorului anticiclic pentru expunerile din credite situate în Republica Moldova cu 1 punct procentual Noua cerință, aplicată individual de fiecare bancă, se adaugă la rata deja în vigoare și va intra în aplicare peste șase luni de la publicarea în Monitorul Oficial.

Decizia a fost adoptată în urma analizei datelor privind trimestrul I 2025, care arată o creștere puternică a creditării. Raportul dintre creditele acordate sectorului privat și PIB-ul trimestrial ajustat sezonier a ajuns la 103% (sau 25,74% raportat la PIB anual), depășind tendința pe termen lung cu 7,8%. BNM menționează că această deviere a fost generată în special de dinamica accentuată a creditării, ce semnalează riscuri ciclice în creștere.

În acest context, banca centrală a decis majorarea cerințelor de capital pentru bănci, cu scopul de a tempera creșterea excesivă a creditelor și de a consolida stabilitatea financiară. Amortizorul anticiclic are rolul de a întări reziliența sectorului bancar în perioadele de expansiune economică, astfel încât instituțiile financiare să dispună de capital suplimentar în eventualitatea unei încetiniri a creditării sau a unei corecții economice.

Noua rată se va aplica cumulativ cu amortizoarele deja aprobate. Astfel, începând cu 30 ianuarie 2026 va intra în vigoare rata de 0,5% stabilită anterior, iar din 13 mai 2026 rata combinată va ajunge la 1,5%, în lipsa altor modificări până la acea dată.

BNM reamintește instituțiilor bancare că sunt obligate să țină evidența corectă a ratelor aplicabile pentru fiecare stat în care dețin expuneri relevante. Amortizorul anticiclic este revizuit trimestrial și ajustat în funcție de evoluțiile ciclului financiar și ale riscurilor sistemice.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.