În Occident este hrănită teama că plecarea americanilor din Afganistan şi preluarea controlului acestei ţări de către talibani reprezintă o oportunitate pentru China de a-şi extinde influenţa într-o regiune instabilă, dar bogată în resurse minerale rare, vitale pentru economia modernă, cum ar fi litiul. Însă interese au acolo şi ceilalţi vecini ai ţării, India, Pakistan şi Iran. Iar aceşti vecini, puteri nucleare sau cu ambiţii nucleare, nu sunt toţi în relaţii bune unii cu ceilalţi, scrie Ziarul Financiar.
Între China şi India au avut loc în ultimii ani mici conflicte armate de-a lungul frontierei. Ostilitatea dintre India şi Pakistan este una istorică, iar armata pakistaneză depinde enorm de resursele pe care i le furnizează armata chineză. Iranul, izolat internaţional de sancţiuni americane, vinde petrol Chinei şi Pakistanului.
Contrabanda de petrol iranian în Pakistan a devenit recent o adevărată industrie. Însă adesea iranienii şi pakistanezii ajung să stea la capete opuse ale mesei, aducându-şi reciproc acuze. Apoi, după cum scrie The Diplomat, un acord comercial încheiat de China cu Iranul va aduce beneficii enorme coridorului economic China-Pakistan, în timp ce India va avea numai de pierdut. China nu a investit masiv în Afganistan, însă India a făcut-o. Venirea talibanilor îi pune în pericol investiţii de zeci de milioane de dolari şi un aliat regional important.
Prin urmare, europenii trebuie să ia aminte în ce parte îşi pleacă urechea. Ar trebui, de asemenea, să fie atenţi la ce ar putea deveni Afganistanul acum că talibanii au cucerit întreaga ţară – un narcostat, în care producerea de droguri este o industrie de stat.
Afganistanul are rezerve mari de cupru, fier, cobalt, mercuri, aur, litiu, are şi gaze naturale şi petrol, bogăţii evaluate la 1.000-3.000 de miliarde de dolari. Mesajul pe care-l primeşte Occidentul din, spre exemplu India, este că Beijingul „nu va lăsa nicio piatră neîntoarsă pentru a include ţara în iniţiativa Belt and Road“.
Cu talibanii urmărind reconstruirea regiunii, China va furniza infrastructura de dezvoltare necesară, într-un final înecând naţiunea în datorie şi preluând controlul asupra activelor principale, scrie pentru Euractiv Jessica Taneja, jurnalistă din India.
Ceea ce este adevărat este că Beijingul caută să-şi extindă pe cât de mult poate influenţa economică şi comercială prin iniţiativa Belt and Road, însă nimic nu a împiedicat-o să facă acest lucru în Afganistan când ţara era condusă de o administraţie pe placul aliaţilor. Afganistanul a dezvoltat în acest timp un comerţ înfloritor cu Iranul, ţară considerată ostilă de către SUA, şi a primit investiţii de la India.
De ce ar fi China mai interesată acum de o cooperare cu un regim afgan imprevizibil care face legea cu arma? Şi cum ar putea subjuga prin datorie o ţară care nu are instituţii?
Raffaello Pantucci, asociat la S. Rajaratnam School of International Studies din Singapore şi la Royal United Services Institute din London, scrie că ideea că China caută să profite de haosul creat de talibani pentru a pune mâna pe bogaţiile Afganistanului este exagerată. „Nu încape îndoială că companiile Beijingului privesc unele din resursele Afganistanului ca pe oportunităţi, dar sunt puţine dovezi că aceasta este o strategie prioritară pentru China“, apreciază el.
China a jucat până acum un rol economic surprinzător de mic şi este greu de imaginat că va face paşi mai îndrăzneţi de acum încolo. Beijingul a reuşit să păstreze relaţii bune şi cu guvernul afgan, şi cu talibanii. Şi este în interesul oricui conduce Afganistanul să nu-şi facă un inamic din cel mai puternic vecin. Niciunul dintre marile vise chineze pentru Afganistan – o mină de cupru, o exploatare de petrol, o linie de cale ferată, o centrală electrică şi o rafinărie – nu s-a împlinit. Însă Afganistanul a fost un aliat strategic al Indiei în regiune, iar guvernul indian a făcut investiţii majore acolo în ultimele două decenii, scrie India Today.
India a investit peste 3 miliarde de dolari în ţara vecină, printre altele în peste 400 de proiecte de infrastructură, instalaţii de producere şi transport de energie, drumuri şi reţele telecom. Emblematic pentru influenţa indiană este palatul parlamentului afgan, care a costat 90 de milioane de dolari şi a fost inaugurat în 2015. Anul trecut au fost anunţate 100 de proiecte indiene de dezvoltare comunală în valoare de 80 de milioane de dolari. Mai recent, a fost semnat un acord indo-afgan pentru construirea unui baraj în districtul Kabul care să furnizeze apă potabilă pentru capitala afgană.
Acum, când talibanii au preluat controlul asupra Afganistanului, viitorul acestor proiecte este nesigur. Mai grav, India poate pierde un aliat important în regiune. Pakistanul a devenit cu timpul un producător de talie mondială de textile şi, mai recent, produce telefoane mobile şi le exportă. Afganistanul este una dintre pieţele de desfacere. Conducerea pakistaneză a hrănit forţele talibane afgane, dar caută să suprime mişcarea talibană separatistă de pe teritoriul propriu.
Revenirea talibanilor la putere în Afganistan a fost o mană cerească pentru Pakistan, care vedea guvernul afgan ca fiind apropiat de eternul duşman, India. Ce-i mai bucură pe pakistanezi este că acapararea puterii de către talibani s-a făcut fără un război civil, care ar fi forţat valuri de refugiaţi în Pakistan, scrie Barron’s. Însă un risc este ca revoluţia islamică din Afganistan să se răspândească şi în Pakistan, o putere nucleară.
Prin urmare, Pakistanul trebuie să se implice în politica afgană. Cât despre Iran, produsele exportate de această ţară domină pe piaţa afgană, mai ales în partea de est, iar geografia şi conflictele ajută Iranul să fie cel mai mare exportator pe cale terestră. La ce ar trebui să fie mai atenţi europenii este că Afganistanul este principala sursă de opiu a planetei. Războiul paralel al americanilor cu producătorii de droguri afgani a avut rezultate nesemnificative. Iar din Afganistan vin 95% din drogurile pe bază de opiu traficate pe străzile europene. Aşa şi-au căpătat căpeteniile războinice afgane forţa financiară, avertizează The Guardian. Afganistanul va fi primul narco-stat al Asiei, scrie şi ziarul american The Hill.
