Autoritățile se așteaptă la scenariul apocaliptic al Gazpromului. Au cumpărat gaz în sumă de 10 milioane de euro

Astăzi au fost achiziționate 10 mil. m3 de gaze naturale la preț de 94,95 EUR/MW (997 EUR/1000 m3). Acestea vor fi stocate în depozitele subterane din Ucraina și vor fi utilizate de Republica Moldova în cazul limitării sau a întreruperii livrărilor de gaze naturale de către Gazprom, anunță ministrul Infrastructruii, Andrei Spînu.

Energocom a făcut prima achiziție de gaze naturale în cadrul realizării Proiectului „Securitatea Furnizării Gazelor Naturale”.

„La licitația organizată de Energocom pentru realizarea proiectului menționat au participat companiile precalificate conform regulilor Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Astfel, Energocom a accesat tranșa de diversificare, în valoare de până la 100 mil. EUR, din Acordul de Împrumut dintre Republica Moldova și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare în vederea realizării proiectului „Securitatea Furnizării Gazelor Naturale”. Pentru asigurarea transparenței, deschiderea ofertelor a avut loc în prezența reprezentanților Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Agenției Proprietății Publice, Serviciului Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, Serviciului de Informații și Securitate, Secretariatului Comunității Energetice dar și a experților din partea Uniunii Europene și USAID”, mai spune ministrul Spînu.

În cadrul realizării proiectului menționat, Energocom va desfășura în continuare licitații pentru achiziția gazelor naturale având drept scop asigurarea securității energetice a Republicii Moldova.

#Energocom #gaz #achizitie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.