Avioanele unui fost ministru al Justiției au lăsat cel mai mult pasagerii „în aer”

În luna iulie au fost operate aproximativ 900 de zboruri tur-retur. Destinațiile cele mai frecvente au fost: Antalya (25%), Istanbul (12%), București (8%), Varșovia (7%), Dublin (5%), Erevan, Viena și Tel-Aviv (câte 4%). Cele mai multe zboruri au fost operate de către compania Fly One (controlată de fostul ministru al Justiției Vladimir Cebotari n.a), care la moment operează peste 40% dintre toate zborurile de pe aeroportul internațional Chișinău. Din numărul total de zboruri, 42% au aterizat la timp și 39% au decolat la timp, constată economistul Stanislav Ghilețchi în analiza sa de la IPRE.

Potrivit lui, cele mai punctuale companii în luna iulie de pe aeroportul Chișinău au fost: LOT, Air Montenegro și Tailwind (companie charter). Cele mai puțin punctuale companii aeriene au fost: Pegasus, HiSky și Fly One (tabelul 1). Pe parcursul lunii iulie, Fly One a fost unica companie care a avut zboruri anulate. Este important de remarcat și unele diferențe semnificative înregistrate între punctualitatea la aterizare și decolare la majoritatea companiilor care operează la Chișinău. Acest fapt semnalează anumite deficiențe operaționale în activitatea aeroportului care afectează negativ și performanța companiilor avia.

Tabelul 1. Punctualitatea companiilor avia – Iulie 2023

Performanța companiilor ce operează în Moldova, cât și a aeroportului local rămân în urmă față de rezultatele înregistrate de aeroporturile din UE, unde în săptămâna 10-16 iulie, 62.8% dintre zboruri au aterizat la timp și 55% dintre zboruri au decolat la timp. Prin urmare, este nevoie ca părțile implicate să depună mai multe eforturi pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor prestate pentru cetățeni.

Conform raportului punctualității globale pentru luna iunie 2023 [5], LOT a fost cea mai punctuală companie de pe continentul european (82.7%) fiind urmată de Norwegian Air Shuttle (82%), Iberia (80.9%), Finnair (80.7%) și Austrian Airlines (78.1%).

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#intirzieri #Aeroport #companii

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.