Dezastru în învățământ! Perciun: deficit de 7000 de profesori, iar 30% sunt pensionari

Ministerul Educației se confruntă cu o situație alarmantă privind deficitul de cadre didactice, iar 7000 de posturi rămân neacoperite, punând o presiune considerabilă asupra celor deja angajați. Potrivit declarațiilor făcute de ministrul Educației, Dan Perciun, în cadrul emisiunii „Cabinetul din umbră” de la Jurnal TV, 30% dintre cadrele didactice sunt pensionare, iar probabilitatea ca deficitul să crească este tot mai mare.

Ministrul Educației a subliniat caracterul sistemic al problemei, recunoscând că sunt necesare decizii dificile pentru a reorganiza eficient sistemul educațional. El a evidențiat că suprasarcina celor deja angajați este una dintre consecințele directe ale deficitului de personal.

„Problema este serioasă și necesită decizii mai puțin ușoare pentru reorganizarea sistemului”, a declarat ministrul Dan Perciun.

Pentru a aborda această criză, Ministerul Educației a anunțat o serie de măsuri. Alocațiile și salariile cadrelor didactice au fost majorate cu 15% începând cu 1 ianuarie, reprezentând un efort financiar considerabil de 1,6 miliarde de lei. În plus, au fost acordate alocații unice în octombrie, între 3.000 și 5.000 de lei, pentru profesori și cadrele auxiliare, beneficiind astfel 101.000 de persoane.

De asemenea, s-au făcut investiții semnificative pentru îmbunătățirea infrastructurii educaționale, inclusiv o rețea de 35 de școli noi, fiecare beneficiind de aproximativ 2 milioane de euro. Aceste școli vor putea absorbi un număr mai mare de elevi, contribuind la reducerea presiunii asupra personalului didactic existent.

Cu toate acestea, în ciuda eforturilor depuse, deficitul rămâne semnificativ, iar ministrul Educației a recunoscut că există un deficit de 7.000 de cadre didactice, cu doar 200 de absolvenți care aleg să intre în sistemul educațional.

Ministerul Educației a promis să continue investițiile și să ia măsuri pentru a simplifica procesele birocratice ale profesorilor, menținând totodată dialogul cu autoritățile locale pentru a găsi soluții la această problemă critică în sistemul educațional.

În Moldova, peste o sută de școli au mai puțin de 50 de elevi, iar 300 au mai puțin de o sută.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Scumpirea puternică a motorinei începe să se reflecte tot mai apăsat în costurile agricultorilor din Republica Moldova, iar fermierii aflați departe de portul Giurgiulești sunt printre cei mai expuși. Economistul Iurie Rija arată că motorina ajunge să „intre” de două ori în aceeași tonă de grâu – mai întâi prin costurile de producție, iar apoi prin transportul recoltei spre punctele de export.

Potrivit analizei economistului, problema Republicii Moldova în această toamnă nu este, deocamdată, lipsa motorinei la nivelul importurilor totale, ci prețul acesteia. În primele opt luni ale anului au fost importate 454.918 tone de motorină, cu doar 2% mai puțin față de perioada similară din 2025. În schimb, prețul mediu de import a ajuns la 29,62 lei/kg, fiind cu 42% mai mare.

Presiunea vine de pe piața internațională. În nord-vestul Europei, cotația motorinei prezentată în analiza lui Rija a urcat de la 94,62 dolari pe baril în februarie la 200,99 dolari în septembrie, ceea ce înseamnă o creștere de aproximativ 112%. În același timp, marja de rafinare a crescut de la circa 25 la 97 de dolari pe baril.

Efectele sunt deja vizibile la pompă. La 25 septembrie, prețul maxim al motorinei în Republica Moldova ajunsese la 36,82 lei/litru. Din această sumă, 23,11 lei reprezentau componenta calculată din cotația produsului, 4,21 lei – marja comercială reglementată, 3,36 lei – acciza, iar 6,14 lei – TVA. Astfel, taxele însumau 9,50 lei pentru fiecare litru, echivalentul a 25,8% din preț.

Numai între 14 și 25 septembrie, prețul maxim al motorinei a crescut de la 34,97 la 36,82 lei/litru. Rija atenționează însă că încetinirea recentă a creșterii cotațiilor nu poate fi interpretată deocamdată drept începutul unei ieftiniri durabile.

Șocul este vizibil și în factura achitată de țară pentru importurile de motorină. Până la 9 septembrie, importatorii plătiseră deja 14,17 miliarde de lei, sumă care reprezintă peste 93% din valoarea importurilor de motorină din întreg anul 2025. Dacă volumele și prețurile din ultimele luni se mențin în apropierea nivelurilor actuale, factura pentru întreg anul s-ar putea apropia de 22–23 de miliarde de lei. Economistul precizează că este vorba despre o proiecție dependentă de evoluția pieței.

Pentru agricultori, prima lovitură vine direct din câmp. La un consum orientativ de 70–90 de litri de motorină pentru un hectar, o diferență de preț de 12–13 lei/litru poate genera cheltuieli suplimentare de aproximativ 840–1.170 de lei pe hectar, într-un calcul simplificat. La o recoltă de patru tone de grâu la hectar, aceasta echivalează cu aproximativ 210–290 de lei în plus pentru fiecare tonă produsă.

A doua lovitură vine atunci când grâul trebuie transportat spre port. Potrivit lui Rija, la începutul sezonului transportarea unei tone de grâu de la Drochia la Giurgiulești costa aproximativ 500–600 de lei. În prezent, tariful a ajuns în jurul nivelului de 800 de lei pe tonă și are tendință de creștere.

Diferența de 200–300 de lei pe tonă înseamnă o cheltuială suplimentară de 5.000–7.500 de lei pentru un singur camion încărcat cu 25 de tone de grâu.

Motorina este unul dintre factorii care împing tarifele în sus, însă economistul subliniază că scumpirea transportului nu poate fi pusă exclusiv pe seama carburanților. Costurile sunt influențate și de disponibilitatea camioanelor, timpii de așteptare la încărcare și descărcare, cozile și posibilitatea transportatorului de a găsi marfă pentru cursa de întoarcere.

Situația îi dezavantajează în special pe agricultorii din nordul Republicii Moldova. Cumpărătorul stabilește cât poate oferi pentru grâu pornind de la prețul pe care îl poate obține la destinație și scăzând cheltuielile necesare pentru a transporta marfa până acolo. Dacă prețurile externe nu cresc suficient pentru a compensa costurile logistice, transportul mai scump pune presiune directă asupra prețului oferit fermierului.

„Motorina este astfel prezentă în aceeași tonă de grâu de două ori: când este produsă și când este transportată”, concluzionează Iurie Rija.