Ioniță deconspiră schema: Autoritățile au știut exact și din timp despre reducerea consumului de gaze naturale

Autoritățile erau în deplină cunoștință de cauză despre reducerea bruscă a consumului de gaze naturale în Moldova în sezonul de încălzire 2022/23, constată economistul Veaceslav Ionițî.

Datele indică o scădere dramatică a consumului de gaze naturale, de la o medie de 870 de milioane de metri cubi în ultimii 7 ani, la doar 427 de milioane de metri cubi în sezonul menționat. Această reducere semnificativă nu a fost o surpriză, susține economistul, deoarece autoritățile erau conștiente de aceasta și au luat decizii în consecință.

„Prin achizițiile de păcură pentru sectorul energetic, autoritățile au influențat direct consumul de gaze naturale. Deciziile de reorientare spre surse alternative de energie din sectorul energetic au fost extinse și către alte sectoare ale economiei, ceea ce a condus la o scădere generalizată a consumului de gaze naturale”, afirmă Ioniță.

În ceea ce privește populația, scăderea consumului a fost determinată de mai mulți factori, printre care temperaturile ridicate, trecerea la surse alternative de energie, precum și tarifele ridicate la gazele naturale.

Analiza indică faptul că sectorul energetic a avut cea mai mare contribuție la reducerea consumului de gaze naturale, cu aproximativ 43%. Mai mult de jumătate din achizițiile de gaze naturale au avut loc în perioada decembrie 2022 – ianuarie 2023, când deja era evident că consumul de gaze naturale al populației scăzuse semnificativ.

Aceste constatări conduc la concluzia că autoritățile erau pe deplin conștiente de scăderea puternică a consumului de gaze naturale și că au luat măsuri în consecință. Investigarea ulterioară va aduce mai multă claritate asupra modului în care s-au luat deciziile în această privință și va evalua impactul acestora asupra economiei și societății în ansamblu.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM

#gz #achizitii #schema #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.