Construcția centralelor electrice revine în joc: Licitația repetată atrage din nou atenția marilor investitori

Unitatea Consolidată pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în domeniul Energeticii (UCIPE) a anunțat lansarea unei proceduri repetate de licitație internațională pentru construcția a două centrale electrice cu termoficare (CET-uri) performante, cu o putere electrică totală de aproximativ 55 MW și termică de cel puțin 43 Gcal/h. Proiectul are ca scop modernizarea infrastructurii energetice și creșterea securității energetice a Republicii Moldova.

Noile instalații, bazate pe tehnologii de cogenerare de ultimă generație, vor funcționa eficient pe tot parcursul anului, contribuind atât la alimentarea sistemului electroenergetic național, cât și la sistemul centralizat de termoficare din Chișinău. Directorul UCIPE, Ruslan Surugiu, a subliniat că aceste centrale vor permite scoaterea din exploatare a vechii CET Sursa-2, ale cărei instalații sunt uzate și ineficiente.

Licitația este parte a celui de-al doilea Proiect de îmbunătățire a eficienței sistemului de alimentare centralizată cu energie termică (PIESACET-2), finanțat de Banca Mondială, și urmărește extinderea participării internaționale pentru a atrage companii cu tehnologie și experiență avansate. În cadrul licitației anterioare, ofertele primite nu au îndeplinit cerințele necesare, însă eforturi suplimentare au fost făcute pentru a asigura succesul acestei noi etape.

Proiectul reprezintă o oportunitate majoră pentru dezvoltarea sectorului energetic din Moldova, având un impact pozitiv asupra securității energetice și a sistemului de termoficare din capitală.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#centrala. temolectrica #licitatie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.