ANRE rupe tăcerea: de ce plătim atât pentru gaz și unde se duc banii

Pentru a combate speculațiile apărute în spațiul public, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a prezentat detalii despre modul de formare a prețului reglementat la gazele naturale și despre componentele de cost care îl influențează.

Potrivit instituției, costul de achiziție reprezintă cea mai mare parte din prețul final – cel puțin 60%. Acesta este calculat ca medie ponderată a tuturor achizițiilor dintr-un an calendaristic și, în prezent, este de 9.381 lei/1.000 m³. Prețul de referință TTF din Olanda este folosit drept indicator, însă tranzacțiile reale pot fi diferite, în funcție de piață și condițiile contractuale.

Republica Moldova, neavând o piață internă lichidă, cumpără majoritatea volumelor din țările din regiune, prețul final incluzând și costurile de transport până în sistemul național. Transportul intern costă 254 lei/1.000 m³ (2% din preț), iar distribuția – prestată de 17 operatori – ajunge la 4.401 lei/1.000 m³ (28%).

Cheltuielile operaționale ale furnizorului reprezintă 4% din preț, adică 625 lei/1.000 m³, iar rentabilitatea furnizorului contribuie cu 90 lei/1.000 m³ (sub 1%). La acestea se adaugă 750 lei/1.000 m³ pentru recuperarea devierilor tarifare acumulate în 2024, echivalent a 5% din preț.

ANRE subliniază că publică permanent, pe pagina sa oficială, structura și calculele prețurilor reglementate din toate sectoarele energetice, pentru ca orice persoană interesată să poată verifica datele. Agenția încurajează consumatorii să se informeze doar din surse oficiale și rămâne deschisă să ofere explicații suplimentare privind evoluțiile din sectorul energetic.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Rezultatele PISA 2025 arată decalaje în sistemul educațional din Republica Moldova. Astfel, mai mult de jumătate dintre elevi nu ating nivelul minim de competențe la matematică și citire, iar la științe situația este doar puțin mai bună. Cele mai mari diferențe apar între elevii din orașe și cei din sate, precum și între instituțiile mari și școlile cu puțini elevi.

Potrivit datelor Ministerului Educației și Cercetării, la științe, elevii din mediul urban au acumulat în medie 447 de puncte, în timp ce elevii din mediul rural au obținut 391 de puncte.

Decalajele sunt și la celelalte discipline evaluate. Diferența dintre elevii din mediul urban și rural este de 51 de puncte la matematică și de 55 de puncte la citire.

Directoarea Agenției Naționale pentru Curriculum și Evaluare, Lilia Ivanov, a explicat că punctajele PISA sunt calculate pe o scară internațională și nu pot fi comparate direct cu sistemul de note de la 1 la 10. Aproximativ 20 de puncte PISA corespund unui an de studii.

Astfel, diferența dintre performanțele elevilor din orașe și cele ale elevilor din sate echivalează, estimativ, cu un decalaj de aproximativ 2,5–2,8 ani de școlarizare.

Diferențe și mai mari sunt înregistrate în funcție de dimensiunea instituției de învățământ. La toate cele trei domenii evaluate, elevii din școlile mari au obținut, în medie, cu 60–65 de puncte mai mult decât cei din instituțiile mici.

La științe, 58,6% dintre elevii din școlile mici nu ating nivelul de bază, comparativ cu doar 28% dintre elevii din instituțiile mari.

La matematică, proporția celor care nu ating nivelul minim este de 68% în școlile mici, față de 37,4% în cele mari. La citire, diferența este de 65% față de 32,3%.

Rezultatele PISA arată și o influență a situației socio-economice asupra performanțelor școlare. La științe, diferența dintre elevii din familii avantajate și cei din medii socio-economice vulnerabile ajunge la 85 de puncte, echivalentul a peste patru ani de studii.

La matematică, decalajul este de 78 de puncte, iar la citire de 75 de puncte.