Apa în Chișinău s-ar putea scumpi cu aproape 40%

Locuitorii municipiului Chișinău ar putea plăti cu aproape 40% mai mult pentru apă, în urma solicitării întreprinderii municipale Apă Canal Chișinău de ajustare a tarifului mediu la apă. Compania a depus cererea la Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE), propunând un tarif mediu de 22,22 lei pentru un metru cub de apă, ceea ce reprezintă o creștere de 37,6% față de tariful actual.

Apă Canal Chișinău își justifică solicitarea prin necesitatea reală de finanțare a cheltuielilor pentru a acoperi costurile operaționale la prețurile actuale. Conform companiei, cheltuielile includ:

– 3,6 milioane lei pentru gazele naturale.
– 34,4 milioane lei pentru reactivii folosiți la tratarea apei și epurarea apelor uzate.
– 5,69 milioane lei pentru energia termică.
– 15,97 milioane lei pentru serviciile de asfaltare.
– 2,52 milioane lei pentru serviciile de cleaning.

Consumul total prognozat de energie electrică pentru anul 2024 este de 77 milioane kWh, cu un consum tarifar estimat la 75,51 milioane kWh. Cheltuielile reale prognozate pentru 2024 sunt de 146,6 milioane lei, în timp ce cele incluse în calculul tarifelor sunt de 143,8 milioane lei, creând astfel un deficit artificial de circa 2,8 milioane lei din cauza reglementărilor ANRE privind apa care nu aduce venit.

Devierile tarifare totale, calculate fără corecția redevenței și insuficiențele pentru plata serviciului datoriei pe împrumuturile investiționale, constituie 152,9 milioane lei. Această sumă reflectă diferențele dintre cheltuielile reale și cele aprobate în cadrul tarifelor actuale.

În prezent, tariful la apă și canalizare este de 15,30 lei pentru consumatorii casnici și de 24,46 lei pentru consumatorii non-casnici, tarife majorate deja la începutul anului 2023 cu 43%. Noua ajustare propusă va adăuga presiune financiară asupra locuitorilor și firmelor din Chișinău.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#tarif #apa #Chisinau

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.