Azerii au intrat oficial pe piața gazelor din România! Soluție pentru criza energetică din Republica Moldova?

Divizia de trading a gigantului energetic de stat din Azerbaidjan, Socar, a intrat oficial pe piața românească de gaze naturale, relevă date analizate de Profit.ro. Subsidiara Socar Trading Gas&Power SARL, înregistrată în Luxemburg, a primit recent aprobarea autorităților din România pentru a derula operațiuni de trading pe piețele locale de gaze naturale.

Deși Socar a avut un contract bilateral cu compania de stat Romgaz pentru perioada 1 aprilie 2023 – 31 martie 2024, gazele azere nu au fost achiziționate, Romgaz declarând că producția proprie a fost suficientă pentru cererea din portofoliu.

Această mișcare vine în contextul tensiunilor legate de o posibilă oprire, începând cu 1 ianuarie 2025, a tranzitului gazelor rusești prin Ucraina. În scenariul unei astfel de opriri, Republica Moldova ar fi afectată sever, întrucât gazele rusești ar înceta să alimenteze Transnistria și centrala MGRES de la Cuciurgan, esențială pentru furnizarea de energie electrică pe ambele maluri ale Nistrului.

Gazprom, aparent, nu intenționează să-și respecte obligațiile contractuale de a utiliza rute alternative, precum gazoductul TurkStream, pentru livrări către Transnistria. În aceste condiții, Azerbaidjanul este văzut ca o soluție de avarie pentru acoperirea golului lăsat de Gazprom.

O variantă discutată ar fi livrarea de gaze azere în punctul de interconectare Sudzha, de la granița dintre Rusia și Ucraina, cu preluarea lor ulterioară de către companiile energetice din Ungaria și Slovacia. Totuși, pentru implementarea acestei soluții, ar fi necesar un acord swap între Azerbaidjan și Rusia, întrucât capacitățile de export ale Azerbaidjanului nu sunt suficiente pentru a înlocui complet livrările rusești.

În acest context, intrarea Socar pe piața românească ar putea reprezenta un pas strategic, consolidând rolul Azerbaidjanului în asigurarea securității energetice regionale.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#socar #gaz #criză #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.