Bani EN-GROS pentru Banca Națională a Moldovei! Patru tiruri pline cu lei au ajuns la banca centrală

Un convoi din patru autotrenuri și o camionetă, dotate cu girofaruri, dar și escortate de echipaje ale INSP și microbuze cu mascații detașamentului cu destinație specială „Alfa” al SIS, au fost surprinse deplasându-se ieri pe traseul Leușeni-Chișinău, scrie pulsmedia.md

Din imaginile video, se vede că cele patru autotrenuri sunt escortate cu girofaruri și se deplasează grăbite în direcția mun.Chișinău. TIR-urile au fost observate și pe bulevardul Grigore Vieru din Capitală.

TIR-urile au trecut prin Punctul de trecere a frontierei de stat Albița-Leușeni, la scurt timp după ce acestea au fost deblocate de către agricultorii-protestatari.

Potrivit surselor PulsMedia.MD din cadrul SIS, cele patru TIR-uri, dar și camioneta, ar fi un transportat valori ale statului, fapt care oficial nu va fi confirmat sau infirmat de nici o autoritate publică din cauza că unele aspecte ale activității BNM cad sub incidența Legii cu privire la secretul de stat.

Mai exact, sursele susțin că cele patru TIR-uri au adus la Banca Națională a R.Moldova un lot de bancnote și monede noi-nouțe.

Aici este de menționat că, Leul moldovenesc, atât bancnotele cât și monedele naționale, sunt produse în Franța, iar TIR-urile suprinse ieri fiind escortate de mascații SIS și INSP, a fost nimic altceva decât un lot nou de lei care are menirea să înlocuiască bancnotele și monedele uzate sau retrase din circuit.

Aceastea sun proceduri uzuale și au loc cu regularitate. Anterior acestea erau aduse cu avionul pe Aeroportul Internațional Chișinău, iar apoi escortate de SIS și INSP la BNM.

Nu cunoaștem dacă de data aceasta au fost aduse cu avionul pe unul din aeroporturile din România, sau dacă au fost aduse cu autotrenurile din Franța, dar nici motivul pentru care a fost schimbată metoda de aducere a leilor.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#tir #bani #BNM

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.