Cadou aniversar pe măsură: Directorul executiv al Apple, Tim Cook, primește un bonus de 750 milioane de dolari

Tim Cook, directorul executiv al Apple, a primit mai mult de cinci milioane de acțiuni la gigantul tehnologic, întrucât a împlinit zece ani în funcție, scrie BBC.

O informare a companiei pentru Securities and Exchange Commission (SEC) arată că șeful companiei a vândut majoritatea acțiunilor pentru peste 750 milioane de dolari.

Bonusul face parte dintr-un acord pe care l-a încheiat când a preluat postul lui Steve Jobs și a depins de performanța acțiunilor Apple în comparație cu alte firme în indicele bursier S&P 500.

Potrivit declarației Apple la SEC, Cook a fost eligibil pentru că acțiunile companiei au crescut cu 191,83% în ultimii trei ani.

De asemenea, potrivit informațiilor, prețul acțiunilor Apple a crescut cu 1.200% de când a devenit director executiv la 24 august 2011.

Compania din spatele iPhone, iPad și MacBook are acum o evaluare de piață de aproape 2,5 miliarde de dolari.

Anul trecut, domnul Cook a fost de acord cu un nou pachet de plăți care se extinde până la sfârșitul anului 2026.

Într-o înregistrare, SEC a mai arătat că, la începutul acestei săptămâni, domnul Cook a donat acțiuni Apple în valoare de aproape 10 milioane de dolari către organizații caritabile, fără a numi destinatarul.

În 2015, domnul Cook a spus că își va da întreaga avere înainte să moară și se știe că a donat zeci de milioane de dolari pentru caritate.

În prezent, are o avere netă de aproximativ 1,5 miliarde de dolari, potrivit indicelui Bloomberg Billionaire’s Index.

#director executiv #tim cook #functie #aniversare #Apple

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.