Cât câștigă moldovenii în străinătate. Diaspora aduce aproape 16% din PIB

Statisticile oficiale arată că Republica Moldova are una dintre cele mai semnificative diaspore din UE, raportat la populația rezidentă a țării. Pentru fiecare trei persoane care locuiesc în țară, există un moldovean în străinătate.

Astfel, conform datelor oficiale, în străinătate sunt 972 958 de moldoveni, ceea ce reprezintă peste o treime din populația țării. Cei mai mulți sunt în Federația Rusă – 294 mii, Romania – 285,3 mii, Italia – 194,4 mii, Ucraina – 152,2 mii și SUA – 45,7 mii.

Banca Mondială estimează că moldovenii din străinătate au adus 2,2 miliarde de dolari înapoi în țară, sau 16% din PIB, în 2022. Statisticile trebuie interpretate cu atenție, însă, notează sursa citată. Remitențele – tranzacțiile la care face referire Banca Mondială – sunt calculate ca fiind transferurile în bani sau în natură către Moldova, la care se adună veniturile pe care le câștigă moldovenii care lucrează pe termen scurt peste hotare, cum ar fi muncitorii sezonieri.

După anul 2005, remitențele înregistrează un salt imens, de la 915 milioane de dolari, la peste 1,1 milioane de dolari. Odată cu trecerea anilor, și valoarea plăților crește, cu excepții notabile: criza economică din 2008 vine cu o scădere bruscă a banilor trimiși din străinătate, de la 1,8 miliarde dolari în 2008, la 1,3 miliarde de dolari în 2009. Valorile gravitează în această zonă până în 2013, când ating un nou maxim, de aproape 2,1 miliarde de dolari. Odată cu pandemia de coronavirus, Moldova înregistrează o nouă scădere, de la 1,9 miliarde de dolari în 2019, la 1,8 miliarde de dolari în 2020. Vârful vine în 2021 – 2,1 miliarde de dolari. Anul 2022 înseamnă o nouă scădere, de 2 miliarde de dolari, așa cum arată cifra citată mai sus.

Victor URSU

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Banca Centrală a Rusiei a anunțat vineri, 25 aprilie, că păstrează neschimbată rata-cheie de dobândă la nivelul record de 21%, unde se află deja de jumătate de an, din octombrie 2024. Este a patra decizie consecutivă de acest fel, iar autoritatea monetară avertizează că nu se întrevede o reducere a dobânzii în viitorul apropiat.

În prognoza sa actualizată, banca a restrâns intervalul estimat pentru rata medie din 2025 la 19,5–21,5%, de la 19–22%, semnalând că o reducere este posibilă, dar nu garantată. De altfel, instituția a evitat să vorbească explicit despre orice ajustare viitoare a ratei și a subliniat că va menține o politică monetară severă pentru a readuce inflația la ținta dorită abia în 2026.

„Aceasta înseamnă un perioadă îndelungată de politică monetară restrictivă. Deciziile viitoare vor depinde de ritmul și durabilitatea scăderii inflației și a așteptărilor inflaționiste”, a explicat banca centrală.

Inflația anuală a fost estimată la 10,3% la 21 aprilie, în ușoară scădere față de trimestrele anterioare. În primul trimestru din 2025, prețurile au crescut cu o medie anualizată de 8,3%, în scădere de la 12,9% în ultimul trimestru al lui 2024 – o dinamică atribuită politicii monetare dure.

Totuși, așteptările inflaționiste ale populației, mediului de afaceri și investitorilor rămân ridicate și stabile, ceea ce împiedică relaxarea rapidă a politicii monetare. Banca a precizat că, în evaluarea politicii sale, se concentrează mai degrabă pe așteptări decât pe rata efectivă a inflației – astfel, doar o scădere a acestor așteptări ar permite reducerea dobânzilor fără a relaxa în realitate condițiile monetare.

În ciuda unei ușoare scăderi a dobânzilor la depozite, economisirea rămâne ridicată, iar creditarea începe să se tempereze – ceea ce ar putea contribui la reducerea presiunii inflaționiste. Cu toate acestea, Banca Centrală își menține prognoza de inflație între 7–8% pentru finalul anului 2025.

Economia rusă continuă să fie supraîncălzită, cu un consum intern stimulat de creșterea veniturilor și cheltuielile bugetare, în timp ce oferta rămâne constrânsă. Analize recente indică faptul că cererea depășește oferta cu 13–14%, ceea ce sporește riscul de inflație suplimentară, în ciuda încetinirii economiei și a unei tentative de revenire la o creștere mai echilibrată.