Cât câștigă moldovenii în străinătate. Diaspora aduce aproape 16% din PIB

Statisticile oficiale arată că Republica Moldova are una dintre cele mai semnificative diaspore din UE, raportat la populația rezidentă a țării. Pentru fiecare trei persoane care locuiesc în țară, există un moldovean în străinătate.

Astfel, conform datelor oficiale, în străinătate sunt 972 958 de moldoveni, ceea ce reprezintă peste o treime din populația țării. Cei mai mulți sunt în Federația Rusă – 294 mii, Romania – 285,3 mii, Italia – 194,4 mii, Ucraina – 152,2 mii și SUA – 45,7 mii.

Banca Mondială estimează că moldovenii din străinătate au adus 2,2 miliarde de dolari înapoi în țară, sau 16% din PIB, în 2022. Statisticile trebuie interpretate cu atenție, însă, notează sursa citată. Remitențele – tranzacțiile la care face referire Banca Mondială – sunt calculate ca fiind transferurile în bani sau în natură către Moldova, la care se adună veniturile pe care le câștigă moldovenii care lucrează pe termen scurt peste hotare, cum ar fi muncitorii sezonieri.

După anul 2005, remitențele înregistrează un salt imens, de la 915 milioane de dolari, la peste 1,1 milioane de dolari. Odată cu trecerea anilor, și valoarea plăților crește, cu excepții notabile: criza economică din 2008 vine cu o scădere bruscă a banilor trimiși din străinătate, de la 1,8 miliarde dolari în 2008, la 1,3 miliarde de dolari în 2009. Valorile gravitează în această zonă până în 2013, când ating un nou maxim, de aproape 2,1 miliarde de dolari. Odată cu pandemia de coronavirus, Moldova înregistrează o nouă scădere, de la 1,9 miliarde de dolari în 2019, la 1,8 miliarde de dolari în 2020. Vârful vine în 2021 – 2,1 miliarde de dolari. Anul 2022 înseamnă o nouă scădere, de 2 miliarde de dolari, așa cum arată cifra citată mai sus.

Victor URSU

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Rusia a redus agresiv prețul petrolului livrat către India, până la 22–25 de dolari pe baril, în încercarea de a vinde volume respinse de rafinăriile indiene din cauza sancțiunilor impuse de administrația președintelui SUA Donald Trump, relatează Financial Times, citând un fost top-manager din sectorul energetic rus.

Potrivit Ministerul Dezvoltării Economice al Rusiei, prețul mediu de export al sortimentului Urals a coborât în decembrie la 39 $/baril, cel mai scăzut nivel de la pandemie. În ianuarie, cotațiile au scăzut și mai mult — la 34–36 $ la mijlocul lunii și 36–38 $ spre final. Reducerile aplicate petrolului rusesc au depășit 25 $/baril, iar pentru unele loturi au ajuns aproape de 40 $, indică datele FT.

„Dacă SUA vor înăspri și mai mult sancțiunile, singura cale prin care vom putea vinde petrol va fi prin conducte”, a declarat sursa citată. În afara perioadei pandemiei din 2020, Rusia a mai vândut petrol la 22–25 $/baril doar în 2003.

India își reduce treptat importurile din Rusia, accelerând diversificarea surselor. Conform Bloomberg, livrările medii zilnice către porturile indiene au scăzut în decembrie la aproximativ 1,2 milioane barili/zi — minimul ultimilor peste trei ani — iar în primele 25 de zile din ianuarie la 1,12 milioane barili/zi. În 2025, media zilnică a importurilor a fost de 1,8 milioane barili, a declarat ministrul indian al petrolului, Hardeep Puri.

De la 21 ianuarie, a intrat în vigoare și interdicția UE privind importul de produse petroliere obținute din petrol rusesc. Uniunea Europeană era anterior un destinatar important al carburanților rafinați în India, iar autoritățile de la New Delhi anticipează noi reduceri ale achizițiilor din Rusia.

Între timp, în largul Indiei s-au adunat numeroase petroliere cu țiței rusesc care nu își pot vinde încărcăturile, deoarece porturile locale refuză recepția. Din august, după ce SUA au dublat la 50% tarifele aplicate Indiei pentru a descuraja importurile de petrol rusesc, volumele stocate pe nave au crescut cu circa 60 de milioane de barili, potrivit Bloomberg.

Sancțiunile erodează treptat veniturile bugetare ale Rusiei, avertizează Vakhtang Partswania: diminuarea „rentei petroliere” face ca fiecare rublă suplimentară de venit să coste mai mult economiei, prin profitabilitate mai scăzută, investiții reduse și presiune crescută asupra sectorului energetic, amplificând riscurile macroeconomice pe termen lung.