Cât va constitui venitul lunar minim garantat de la 1 octombrie 2021. Ce cheltuieli suplimentare necesită din buget

Astăzi, cabinetul de miniștri a aprobat indexarea venitului lunar minim garantat. Astfel, la 1 octombrie 2021, venitul lunar minim garantat va fi indexat cu 3,86% și va constitui 1196 lei.

Venitul minim garantat se utilizează la stabilirea dreptului la ajutor social și/sau ajutor pentru perioada rece a anului a famililiilor defavorizate. Prevederile se conțin în Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a ajutorului social aprobat astăzi de Guvern.

Conform datelor din Sistemul Informațional Automatizat ,,Asistență socială”, în primul semestru al anului 2021 numărul mediu al familiilor defavorizate beneficiare de ajutor social a constituit circa 52 950 de familii.

Potrivit informațiilor, mărimea medie a prestaţiei de ajutor social a constituit 1096 lei, iar după indexare va constitui 1138,5 lei (în creștere cu 42,5 lei).

Indexarea venitului lunar minim garantat pentru lunile octombrie, noiembrie și decembrie ale anului 2021 va necesita cheltuieli suplimentare din buget în sumă de 6,75 milioane lei. Mijloacele urmează să fie prevăzute la modificarea Legii bugetului de stat pentru anul curent.

Venitul lunar minim garantat se indexează în fiecare an, la 1 aprilie și la 1 octombrie. La 1 aprilie, coeficientul de indexare constituie media creșterii anuale a indicilor prețurilor de consum pentru ultimii 3 ani, iar la 1 octombrie – rata inflației înregistrată în primul semestru al anului în curs. Coeficientul de indexare se stabilește de către Guvern.

#venit minim garantat #buget #cheltuieli

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.