Comisia Europeană: Firmele care au contracte de gaze ruseşti cu plata în euro nu trebuie să plătească în ruble

Companiile europene ale căror contracte de furnizare de gaze naturale încheiate cu Rusia prevăd că plata se face în euro sau dolari nu ar trebui să dea curs cererii Rusiei privind plata în ruble, a anunţat vineri Comisia Europeană, informează Reuters.

Autorităţile de la Moscova au precizat vineri că nu vor tăia imediat livrările de gaze spre Europa, ca răspuns la şocul provocat joi când preşedintele Vladimir Putin a semnat un decret care cere cumpărătorilor străini de gaze naturale ruseşti să îşi deschidă conturi în ruble la banca de stat Gazprombank, în caz contrar riscând să le fie întrerupte livrările.
Comisia Europeană a precizat că lucrează împreună cu companiile energetice şi guvernele statelor membre pentru a analiza decretul preşedintelui Vladimir Putin însă companiile ale căror contracte de furnizare de gaze naturale încheiate cu Rusia prevăd plata în euro sau dolari nu ar trebui în încalce acele prevederi, informează Agerpres.
„Contractele convenite trebuie respectate. 97% din contractele relevante stipulează în mod explicit plata în euro sau dolari.

Companiile cu astfel de contracte nu ar trebui să accepte solicitările ruseşti”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene. „UE va răspunde în mod uniform la această ultimă încercare a Rusiei de a ocoli sancţiunile noastre”, a mai spus purtătorul de cuvânt.

Banca de stat Gazprombank a fost exclusă de la sancţiunile dure impuse altor bănci ruseşti după invadarea Ucrainei, oferind astfel cumpărătorilor europeni de gaze posibilitatea să îşi deschidă un cont la această bancă şi să lase banca să cumpere ruble în numele lor. Însă pentru ca tranzacţiile să poată continua este nevoie ca Gazprombank să rămână în continuare nesancţionată.
Europa primeşte 40% din necesarul său de gaze naturale din Rusia.

Comisia Europeană a prezentat o strategie care prevede reducerea cu două treimi a dependenţei de gazele naturale ruseşti în acest an. Urmează ca în luna mai Bruxelles-ul să prezinte un plan detaliat vizând renunţarea la combustibilii ruseşti prin majorarea importurilor de gaze din alte ţări, extinderea mai rapid a energiilor regenerabile şi echiparea a milioane de clădiri cu pompe de căldură şi sisteme de izolare care permit economii de energie.

Companiile româneşti nu au contracte de import încheiate direct cu Gazprom, ci cu două firme intermediare: Imex Oil, o subsidiară a grupului rus Conef, şi WIEE, un joint-venture între Gazprom şi nemţii de la Wintershall.

#Ruble #contracte #gaz

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

În prezent relațiile dintre Statele Unite și Rusia sunt la cel mai scăzut nivel de după sfârșitul Războiului Rece.

Dar de-a lungul secolelor, legăturile au fost mai strânse, dovadă că acum 156 de ani, Rusia a vândut Americii cu suma de 7,2 milioane de dolari, Alaska, tranzacție care este considerată de experți cea mai mare greșeală din istorie a Moscovei.

Pe 30 martie 1867. Statele Unite și Rusia au ajuns la un acord privind achiziționarea teritoriului de nord al Alaskăi, care cuprindea aproape 600.000 de mile pătrate, potrivit TVP World.

În 1866, guvernul rus a analizat oferta Statelor Unite de a cumpăra pământul din Alaska. William H. Seward, secretarul de stat al SUA, a mediat acordul în numele Washingtonului, în timp ce ministrul rus Edouard de Stoeckl a condus negocierile în numele Moscovei.

Cele două națiuni au ajuns la un acord la 30 martie 1867, prin care Statele Unite trebuia să plătească Rusiei suma de 7,2 milioane de dolari pentru Alaska.

Tranzacția a fost intermediată de Edouard de Stoeckl, care a primit un cec de 7,2 milioane de dolari. Tratatul de cesiune, care a fost semnat de țarul Alexandru al II-lea și a încheiat oficial înțelegerea de cumpărare a Alaska din Rusia.

Președintele Statelor Unite de atunci Andrew Johnson a semnat tratatul pe 28 mai, iar Senatul american a validat acordul pe 9 aprilie, iar Alaska a fost transferată oficial la Statele Unite pe 18 octombrie 1867. Această achiziție a pus capăt prezenței Rusiei în America de Nord și a asigurat accesul SUA la marginea nordică a Pacificului.

Statele Unite au cumpărat aproape 600.000 de mile pătrate cu mai puțin de 2 cenți pe acru, deși mulți politicieni de la Washington s-au opus achiziției.

Abia după marea goană a aurului din Klondike, Alaska a fost văzută de toți americanii ca o adăugare demnă la teritoriul american. În plus, locația strategică a terenului achiziționat dădea drept SUA la revendicările teritoriale din Arctica.
Importanța strategică a Alaska a fost în cele din urmă recunoscută în cel de-Al Doilea Război Mondial. Alaska a devenit stat la 3 ianuarie 1959.