Energocom a cumpărat mai puțină energie în iulie, dar mai scump: importurile au ajuns la 75%

În luna iulie, S.A. „Energocom” a cumpărat 308 868 MWh de energie electrică, la un preț mediu ponderat de 133,86 euro/MWh. Comparativ cu luna iunie, compania a achiziționat cu 5 143 MWh mai puțină energie, însă la un preț cu 2,34 euro/MWh mai mare, ceea ce înseamnă o creștere de aproximativ 1,8%.

Și structura achizițiilor s-a schimbat semnificativ. Dacă în iunie 64,69% din energia cumpărată de Energocom provenea din import, în iulie ponderea importurilor a crescut la 75,26%. Respectiv, energia produsă de centralele și parcurile locale a scăzut de la 35,31% la 24,74%.

În iulie, din totalul energiei importate, 57,33% a fost procurată prin contracte bilaterale cu furnizori și producători din România și Ucraina, iar 17,93% prin Piața pentru Ziua Următoare (PZU), prin intermediul OPCOM și Bursei Române de Mărfuri (BRM).

În iunie, contractele bilaterale au reprezentat 50,41% din volumul total achiziționat, iar energia cumpărată prin PZU – 14,28%.

Creșterea prețului mediu de achiziție este explicată de Energocom prin modul în care compania își ajustează cumpărăturile în noile condiții ale pieței. Din 1 iulie 2026, odată cu aplicarea Hotărârii privind aprobarea Regulilor pieței energiei electrice, achizițiile furnizorilor cu obligații de serviciu public se desfășoară prin mecanisme concurențiale.

Astfel, Energocom cumpără mai puțină energie produsă în orele de zi și se concentrează pe procurarea energiei în orele de consum de vârf, între 07:00–11:00 și 18:00–23:00, ceea ce influențează prețul mediu ponderat.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Energocom #Energie electrică

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.