Expert: Criza gazului a lovit brusc în cetățenii moldoveni. Care este, de fapt, cea mai mare problemă a țării noastre

Potrivit expertului în politici economice Veaceslav Ioniță, Republica Moldova a trecut la sfârșitul anului 2021, începutul anului 2022, prin cel mai mare șoc al creșterii prețurilor, ceea a lovit dur în populație, agenți economici și în bugetul public național. În acest moment, șocul a trecut, moldovenii acceptând noua realitate. Cu toate acestea, problema cea mai mare a Republicii Moldova, legată de gazele naturale, a rămas nerezolvată.

În 2021 moldovenii au plătit pentru gaze mai puțin decât alte țări, deoarece noua formulă de calcul a fost aplicată mai târziu. Republica Moldova s-a înțeles cu Federația Rusă că în perioada rece a anului să se plătească pentru gaz mai puțin, iar în perioada caldă a anului, când consumul de gaz este mic, mai scump, în felul acesta să fie compensat prețul din perioada rece a anului.

„În 2022, în primul trimestru, am plătit 681 de dolari, în timp ce media europeană a fost de 1137 de dolari. În aprilie 2022, Republica Moldova a plătit pentru importul gazului 1129 de dolari pentru o mie de metri cubi, iar la nivel european acest tarif a fost de 1193. Înțelegerea cu Federația Rusă a fost în felul următor: ne dați gaz la un preț mai mic iarna, iar vara ne dați la un preț mai mare, pentru a compensa prețul din iarnă. Acum pentru noi ar fi convenabil să nu luăm gaz de la Federația Rusă. Republica Moldova ar putea găsi în altă parte gaz mai ieftin”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, prețul gazului în Republica Moldova a înregistrat o creștere de 7 ori, timp de un an și jumătate. Am avut 167 de dolari în 2020 și am ajuns la 1129 în aprilie 2022. Pentru moldoveni a fost o lovitură puternică. De asemenea, prețul a crescut considerabil și pentru europeni, totuși, ei nu au resimțit atât de mult consecințele, întrucât salariile sunt mai mari.

Vorbind despre scăderile prețului la gaze de-a lungul anilor, expertul a afirmat că au avut două în istoria țării. În 2009-2010, care a fost una nesemnificativă, și în 2015, care a fost semnificativă. În 2009-2010 a fost o scădere bruscă a prețului la gaz pe piața internațională. Republica Moldova nu a simțit această scădere, deoarece era etapa de apropiere de prețul european. În 2015, datorită conjuncturii internaționale favorabile, tariful a scăzut de la 7,18 lei la 4,30 de lei. Acum situația este inversă. Timp de jumătate de an, prețul la gaz în Republica Moldova pentru populație a crescut de la 4,30 lei la 14 lei fără TVA.

„O presiune enormă asupra cetățenilor. Noi am avut o criză în 2006, dar atunci a crescut doar tariful la gaz, acum a crescut gazul, petrolul și energia electrică. Niciodată nu am avut o creștere a prețurilor pe toată această dimensiune”, a explicat expertul.

Economistul susține că în 2020 Moldovagaz a cumpărat gaz de la ruși cu 2,60 lei/m3, cel mai mic din ultimii 10 ani, și îl vindea moldovenilor cu 4,73 lei/m3. Lor le rămânea 2,13 lei/m3. În 2021, din cauza că prețul de achiziție al gazului a crescut, iar cel de vânzare a rămas neschimbat, Moldovagaz nu a încasat nimic de la cetățeni pentru livrarea de gaze. În prezent, tariful de import este de 11 lei, iar cetățenilor este vândut cu 14,06 lei. Astfel, Moldovagaz încasează 3,06 lei profit pentru tot ce înseamnă întreținerea infrastructurii gazului în 2022.

Potrivit analistului economic, prețul gazului este unul secundar. Cel mai important indicator este accesibilitatea gazului, sau cât gaz poate fi procurat de pe un salariu mediu net pe economie, În 2005, până la schimbarea formulei de calcul, moldovenii puteau procura 800 de metri cubi de gaze, între 2012 și 2015 – 500 de metri cubi de gaze. După, a fost stabil în jur de 650 de metri cubi de gaze. Ulterior, deoarece s-a ieftinit gazul și au crescut salariile, în 2020 moldovenii puteau procura 1400 de metri cubi de gaze, cea ce a reprezentat maxima istorică. Anul acesta, deși salariul crește, tariful la gaz s-a majorat mult mai tare, în consecință puterea de cumpărare a populației a scăzut aproape de trei ori. Moldovenii au putut procura în primul trimestru din 2022 – 560 de metri cubi de gaze pe un salariu mediu net. Similar cu ceea ce a fost între 2012-2015. Însă volumul real procurat a fost mai mare, deoarece în perioada rece a anului Guvernul a oferit suport cetățenilor.

„Criza gazului a lovit brusc în cetățenii moldoveni. Puterea de cumpărare a moldovenilor a scăzut brusc. Timp de un an prețul la gaz a crescut de 5 ori. Însă, presiunea care a fost acum asupra moldoveanului este incomparabilă cu cea din 2005. Acum a fost un suport enorm din partea Guvernului. Republica Moldova va putea depăși această criză și va uita această problemă. Problema cea mare a Republicii Moldova nu este prețul la gaz, problema este că în perioada 2010-2020 nu s-au creat oportunități alternative de livrare a gazului. Am fost dependenți și continuăm să fim dependenți de o singură sursă”, a conchis Veaceslav Ioniță.

Așadar, cea mai mare problemă pentru Republica Moldova nu este prețul gazului, dar lipsa oportunităților alternative.

#scumpire #gaz #expert economic #pret

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Reducerea tarifelor Căii Ferate din Moldova pentru tranzitul mărfurilor ucrainene ar putea fi mai puțin atractivă decât sugerează procentul de 50% anunțat public. Economistul Iurie Rija arată într-o analiză că, raportată la tarifele aplicate efectiv anterior, reducerea medie este de 34,7%, iar avantajul obținut poate fi anulat complet în cazul unor întreruperi ale rutelor feroviare din Ucraina.

Din 12 august 2026, pentru rutele incluse în grila de tranzit este aplicat coeficientul K=0,50, fără o condiție minimă de volum, facilitatea este valabilă până la sfârșitul anului.

Rija explică însă că reducerea de 50% este valabilă atunci când noul coeficient este comparat cu tariful integral, K=1. În realitate, pe mai multe rute erau aplicate deja reduceri, coeficienții anteriori fiind cuprinși între 0,66 și 0,80. Din acest motiv, discountul efectiv mediu este de 34,7%, iar economia medie ajunge la 6,35 dolari pentru fiecare tonă transportată.

Diferențele sunt importante de la o rută la alta. Pe traseul Basarabeasca–Vălcineț, tariful scade de la 19,70 la 14,07 dolari pe tonă, ceea ce înseamnă o reducere efectivă de 28,6%. Pe Vălcineț–Giurgiulești, economia ajunge la 10,10 dolari pe tonă, iar pe segmentul Giurgiulești–Basarabeasca tariful este într-adevăr redus la jumătate, de la 11,67 la 5,83 dolari pe tonă.

Economistul atrage atenția că reducerea tarifelor obligă CFM să transporte volume mai mari dacă vrea să-și păstreze aceleași venituri brute. Pe rutele unde coeficientul a coborât de la 0,70 la 0,50, volumul trebuie să crească cu 40%. Astfel, pentru fiecare 100 mii de tone transportate anterior ar fi necesare acum 140.000 de tone.

În cazul reducerii coeficientului de la 0,80 la 0,50, CFM ar avea nevoie de o creștere a volumelor cu 60%, iar la trecerea de la 0,66 la 0,50 cu 32%. Și acestea sunt doar pragurile necesare pentru menținerea venitului brut, fără a lua în calcul costurile infrastructurii, tracțiunii, echipajelor, manevrelor și uzurii rețelei.

Rija avertizează că principala vulnerabilitate nu este însă numărul vagoanelor, ci capacitatea infrastructurii. Chiar dacă marfa ucraineană este transportată în vagoane și cu locomotive ucrainene, trenurile au nevoie în Republica Moldova de linii disponibile, stații de primire, control tehnic, manevre, echipaje autorizate și ferestre de circulație.

„Vagonul poate fi ucrainean, dar capacitatea rețelei este moldovenească”, spune Rija. Pentru agricultorul moldovean, riscul nu constă neapărat în faptul că trenul ucrainean îi va lua vagonul, ci că îi poate ocupa linia, locomotiva sau intervalul în care trebuia expediată propria marfă.

O altă problemă este războiul din Ucraina. Rija amintește că infrastructura feroviară ucraineană este o infrastructură strategică supusă atacurilor, iar funcționarea coridorului moldovenesc depinde inclusiv de căile ferate aflate dincolo de frontieră. Ukrzaliznytsia a comunicat că în 2025 infrastructura sa feroviară a fost atacată mai des decât în 2023 și 2024 luate împreună, iar atacurile au continuat și în 2026.

Economistul simulează inclusiv ce s-ar întâmpla dacă una dintre două intrări feroviare nordice ar deveni temporar indisponibilă. Dacă prin acestea ar circula câte zece trenuri săptămânal, iar una ar fi închisă, cealaltă ar trebui să preia toate cele 20 de trenuri.

Dacă însă capacitatea sa maximă ar fi de numai 13 trenuri, după prima săptămână s-ar forma o coadă de șapte garnituri. După două săptămâni, aceasta ar putea ajunge la 14 trenuri, circa 14.000 de tone de marfă și 210 vagoane blocate în circuit.

În asemenea condiții, avantajul financiar al tarifului redus poate dispărea rapid. Rija oferă exemplul unei economii de 6 dolari pe tonă datorită discountului. O redirecționare a trenului ar putea costa suplimentar 3 dolari pe tonă, staționarea încă 2 dolari, iar costurile financiare și riscurile contractuale alte 2 dolari.

Rezultatul: economia de 6 dolari se transformă într-un cost suplimentar net de un dolar pe tonă. „Pe hârtie, ruta rămâne mai ieftină. În realitate, devine mai scumpă și mai puțin predictibilă”, constată economistul.

Perturbările ar putea lovi indirect și agricultorii moldoveni. Într-un scenariu prezentat de Rija, dacă rotația unui vagon crește de la șapte la zece zile, productivitatea acestuia scade cu aproximativ 30%. Pentru un parc de 700 de vagoane moldovenești, capacitatea teoretică ar coborî de la circa 195.000 la 136.500 de tone lunar.

Costul ar putea ajunge în final în prețul oferit fermierului. Dacă exportatorul introduce o rezervă suplimentară de risc de numai 5 dolari pe tonă, un agricultor care vinde 1.000 de tone ar putea încasa cu 5.000 de dolari mai puțin.

Rija nu susține însă că tranzitul ucrainean este automat dezavantajos pentru Republica Moldova. Dacă fluxurile sunt bine planificate, acestea pot genera venituri suplimentare pentru CFM și pot contribui la întreținerea infrastructurii fără să afecteze exporturile locale.

Economistul consideră însă obligatoriu un plan de rezervă pentru situațiile în care una dintre rutele din Ucraina este întreruptă. Ar trebui stabilite din timp traseele alternative, capacitățile maxime zilnice și săptămânale, regulile de redirecționare și cine suportă costurile suplimentare.

În concluzie, Rija susține că un discount de 5–10 dolari pe tonă poate transforma Moldova într-un coridor competitiv, însă câteva zile de blocaj, staționarea trenurilor și o rută ocolitoare pot consuma întregul avantaj. Pentru Guvern, spune economistul, sprijinirea Ucrainei trebuie însoțită de protejarea exportului moldovenesc și de un plan de continuitate care să împiedice transferarea costurilor asupra agricultorilor.