Lovitură dată de Dacia. Modelul care a rupt gura târgului

Dacia atinge o performanță istorică

Compania românească a fost fondată în 1968 sub numele de UAP. Prescurtarea pentru Uzina de Autoturisme Pitești. Inițialele acestei denumiri au fost reflectate în primul logo al companiei.

În anul 1980, numele „Dacia” a fost adoptat oficial, odată cu introducerea unui nou logo ce prezenta inscripția Dacia pe un fundal negru. Un omagiu adus direct poporului antic al Daciei.

Grupul Renault a preluat Dacia în 1999, și în 2003 a fost introdus al treilea logo al companiei. Numele Dacia era afișat pe un fundal albastru. Acest logo a devenit cunoscut în întreaga lume datorită lansării modelului Logan în 2004.

Ulterior, în 2008, odată cu debutul lui Sandero, brandul a dezvăluit un nou logo. În acest nou design, fundalul albastru a fost înlocuit cu o nuanță de gri deschis, iar o parte din forma scutului a fost decupată în mijloc.

Dacia, o poveste de succes sub bagheta Renault

În 2021, Dacia a introdus noul său logo, denumit Dacia Link, care poate fi văzut pe toate modelele sale în prezent. De la debutul Daciei Logan în 2004, care a marcat un moment crucial pentru producătorul român.

Modelele Dacia au fost comercializate în 44 de țări din regiunea Mediteraneeană. Franța este cea mai importantă piață pentru Dacia, urmată de Italia, Germania, Marea Britanie, Spania, Portugalia, Belgia etc. România se află și ea în top 5.

Dacia a fost liderul pieței de retail din Europa pentru al doilea an consecutiv.

De asemenea, compania se află pe primul loc în ceea ce privește piața de retail din Portugalia și Belgia, și ocupă locul al treilea în Franța. De la 2017 și până în prezent, Dacia Sandero a fost cea mai vândută mașină pe piața de retail din Europa.

Portofoliul Dacia cuprinde o varietate de modele de mare succes: Spring, Sandero, Sandero Stepway, Duster, Jogger și Logan. Toate aceste modele au contribuit la atingerea pragului de 8 milioane de mașini vândute în ultimii 19 ani.

Cel mai popular model a fost, cu mult în față, Sandero Stepway, care a înregistrat 2.78 milioane de exemplare vândute. Următorul în top este Duster, cu 2.26 milioane de unități vândute, urmat de Logan, care a înregistrat 1.97 milioane de exemplare vândute.

Dacia a vândut în 2022 un număr de 573.800 de vehicule, cu 6,8% mai mult față de anul precedent. Marca românească a depășit pragul simbolic de 8 milioane de automobile vândute de la lansarea modelului Logan, în 2004.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Atacurile asupra infrastructurii portuare ucrainene readuc în prim-plan rutele terestre alternative pentru exportul cerealelor. Economistul Iurie Rija constată că fluxurile se redistribuie spre două coridoare importante prin Republica Moldova către portul Constanța și prin Polonia către porturile de la Marea Baltică. Deși mai costisitoare și utilizate mult sub capacitatea lor teoretică, aceste trasee funcționează drept supape logistice atunci când exporturile prin Marea Neagră sunt puse sub presiune.

Potrivit analizei economistului, în perioada 17 august – 5 septembrie 2026, pe ruta feroviară Volcinețk – Bălți – Ungheni au circulat aproximativ 500 de vagoane pentru transportul cerealelor, încărcate cu grâu, orz și rapiță și având ca destinație finală portul românesc Constanța.

Ritmul a fost de aproximativ 15-20 de vagoane pe zi, iar garniturile au circulat predominant noaptea. Rija consideră că acest lucru poate indica o gestionare a traficului menită să reducă aglomerarea liniilor în timpul zilei și să eficientizeze trecerea prin punctele de frontieră.

Vagoanele utilizate sunt în mare parte de tip sovietic, modelele 11-739 și 19-752, cu o capacitate nominală de circa 70 de tone. În practică, acestea sunt încărcate cu aproximativ 68-70 de tone de cereale fiecare.

La ritmul actual, fluxul ar echivala cu aproximativ 35.000 de tone pe lună. Volumul este redus în raport cu capacitatea teoretică de 500.000-800.000 de tone lunar atribuită întregului coridor moldovenesc, însă economistul atrage atenția că datele analizate se referă doar la ruta Volcinețk – Bălți – Ungheni.

Un alt indicator urmărit de Rija este întoarcerea vagoanelor goale. La 4 septembrie, pentru luna în curs fuseseră returnate 50 de vagoane, echivalentul unui ritm de aproximativ 12-13 unități pe zi. Potrivit economistului, apropierea dintre ritmul de retur și cel al vagoanelor încărcate sugerează că traseul funcționează relativ echilibrat, fără acumulări importante de material rulant.

În paralel, Ucraina își intensifică din nou transporturile feroviare spre Polonia și porturile Gdańsk, Gdynia, Szczecin și Świnoujście. Reactivarea coridorului baltic vine, potrivit analizei, pe fondul atacurilor rusești repetate asupra infrastructurii portuare din zona Odesei.

Datele Ukrzaliznytsia citate de Rija indică o creștere a fluxului de la aproximativ 14 vagoane pe zi în urmă cu o lună la circa 50 în prezent. Aceasta ar însemna aproximativ 3.200 de tone de cereale transportate zilnic prin cele patru puncte feroviare de trecere a frontierei dintre Ucraina și Polonia.

În primele șapte luni ale anului 2026, prin această frontieră ar fi trecut aproximativ 525.000 de tone de cereale, mult sub volumele de până la 500.000 de tone lunar înregistrate în perioada 2022-2023. Potrivit calculelor prezentate de economist, ar exista astfel o rezervă teoretică de capacitate de aproximativ 425.000 de tone pe lună.

Principalul dezavantaj al rutei poloneze rămâne însă prețul. Rija estimează costurile logistice la 90-110 euro pentru o tonă, față de aproximativ 25-30 de dolari pe tonă în cazul transportului maritim direct prin porturile din regiunea Odesa. Diferența explică de ce traseul prin Polonia funcționează mai degrabă ca o rută de rezervă decât ca o alternativă permanentă la Marea Neagră.

Economistul mai arată că autoritățile ucrainene insistă că cerealele transportate prin Polonia se află în tranzit, având drept destinații finale piețe terțe precum Algeria, Indonezia sau Coreea de Sud. Precizarea este importantă în contextul tensiunilor anterioare dintre Ucraina și agricultorii polonezi privind impactul cerealelor ucrainene asupra pieței locale.

În opinia lui Iurie Rija, situația confirmă mecanismul logistic dezvoltat de Ucraina în timpul războiului: atunci când infrastructura portuară de la Marea Neagră devine vulnerabilă, o parte a fluxurilor este redirecționată către coridoarele terestre – prin Polonia către Marea Baltică și prin Republica Moldova către Dunăre și Constanța.

Astfel, chiar dacă volumele transportate pe aceste trasee sunt deocamdată mult sub capacitățile maxime și costurile sunt mai ridicate, menținerea lor operațională îi oferă Ucrainei alternative pentru exporturile agricole în cazul perturbării rutelor maritime.