Marele șantiere de drumuri expropriază proprietarii de terenuri

În următorii ani, Republica Moldova va trece printr-un amplu proces de reabilitare a infrastructurii rutiere, ceea ce implică exproprierea unui număr considerabil de proprietari de terenuri. Guvernul a aprobat în ședința de astăzi, 17 iulie, un proiect de hotărâre prin care mai multe terenuri au fost declarate de utilitate publică, în vederea modernizării și extinderii drumurilor naționale.

„Deseori, construcția și modernizarea drumurilor publice necesită extinderea lucrărilor pe terenuri publice și private. Conform studiilor de fezabilitate și proiectelor tehnice, au fost identificate terenuri ce necesită expropriere în scopul realizării lucrărilor de utilitate publică de interes național”, se arată în proiectul de hotărâre.

Terenurile vizate pentru expropriere sunt situate pe următoarele drumuri naționale:

1.M3 Chișinău–Comrat–Giurgiulești–frontiera cu România (sectorul de ocolire a or. Vucănești):
– 14 terenuri proprietate privată (0,2194 ha)
– 33 terenuri proprietate publică (2,7 ha)

2.M3 Chișinău–Comrat–Giurgiulești–frontiera cu România (sectorul de ocolire a or. Cimișlia):
– 28 terenuri proprietate privată (1,3643 ha)
– 22 terenuri proprietate publică (0,8405 ha)

3.R14 R6–Codrul Nou–Soroca–Unguri–frontiera cu Ucraina (sectorul Soroca-Arionești):
– 30 terenuri proprietate privată (0,2181 ha)
– 76 terenuri proprietate publică (3,14 ha)

4.R33 Hînceşti–Lăpuşna–M1:
– 14 terenuri proprietate privată (0,0659 ha)
– 122 terenuri proprietate publică (1,74 ha)

5.R34 Hînceşti–Leova–Cahul–Giurgiulești (sectorul Cantemir–Cahul):
– 10 terenuri proprietate privată (0,1955 ha)
– 77 terenuri proprietate publică (3,51 ha)

6. M5 Frontiera cu Ucraina-Criva-Bălți-Chișinău-Tiraspol-frontiera cu Ucraina (sectorul Criva-Bălți):
– 76 terenuri proprietate privată (31,13 ha)
– 49 terenuri proprietate publică (11,25 ha)

7. R7 R14 – Drochia – Costești – frontiera cu România:
– 118 terenuri proprietate privată (7,39 ha)
– 174 terenuri proprietate publică (11,98 ha)

8.R14.3 Drum de acces la podul Cosăuți – Yampil, cu punctul de trecere a frontierei și infrastructura conexă:
– 154 terenuri proprietate privată

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova, tradițional unul dintre marii exportatori de ulei de floarea-soarelui, înregistrează schimbări majore pe piață, iar importurile cresc pe fondul problemelor din industria locală de procesare, arată o analiză a economistului Iurie Rija.

Datele analizate arată că în sezonul 2025–2026 (iulie 2025 – aprilie 2026), importurile de ulei de floarea-soarelui au urcat la 12.896 tone, în timp ce exporturile au ajuns la 73.322 tone. Deși exporturile și-au revenit față de sezonul precedent, raportul dintre export și import s-a redus semnificativ la 1 la 5,7, comparativ cu 1 la 43 în perioadele considerate normale.

Economistul susține că această schimbare reflectă o problemă structurală: procesarea internă funcționează sub capacitate, iar o parte importantă a materiei prime părăsește țara sub formă de semințe neprocesate, ceea ce obligă piața internă să acopere o parte din necesarul de ulei prin importuri.

Unul dintre cele mai surprinzătoare aspecte evidențiate în analiză este situația companiei „Floarea Soarelui”, controlată de milioanarul Vaja Jhashi, considerată simbolul industriei locale de procesare. Dacă în anii de vârf uzina exporta peste 180.000 de tone de ulei anual, acum aceasta a ajuns în postura de importator și a adus în perioada ianuarie–aprilie 2026 circa 985 de tone de ulei rafinat din Ucraina.

Potrivit lui Iurie Rija, compania și-a epuizat stocurile de semințe disponibile pentru procesare și a fost nevoită să recurgă la importuri pentru a onora contractele comerciale existente. În paralel, reluarea producției la volume reduse a devenit nerentabilă din cauza costurilor fixe ridicate.

Analiza mai arată că traderii au fost mai competitivi decât procesatorii în relația cu fermierii, oferind plăți rapide pentru recoltă. Astfel, materia primă a fost exportată înainte să ajungă la fabrici, ceea ce a dus la situația în care una dintre cele mai mari uzine de procesare din Republica Moldova importă acum produsul pe care îl producea anterior în cantități mari.