Expertul în energetică Sergiu Tofilat susține că problema achizițiilor de gaze din Republica Moldova nu poate fi redusă la întrebarea dacă autoritățile au cumpărat prea devreme sau prea târziu. Potrivit lui, principala vulnerabilitate este lipsa unor reguli clare privind elaborarea strategiei de achiziție, asumarea deciziilor și controlul procesului, în condițiile în care prețurile internaționale sunt imposibil de anticipat cu precizie.
„Reguli nu-s, control nu este, prețurile sunt imprevizibile și nimeni nu vrea să-și asume răspunderea de a cumpăra gaz, neștiind ce va fi cu prețul mai departe”, afirmă Tofilat într-o analiză publicată pe rețelele sociale.
Expertul spune că schimbarea unui director sau a unui ministru nu ar rezolva problema, dacă mecanismul de achiziție rămâne același. El amintește că a semnalat aceste vulnerabilități inclusiv în cadrul audierilor parlamentare din decembrie 2024.
Tofilat explică faptul că prețul gazelor este influențat simultan de evoluția economiei, condițiile climaterice și situația geopolitică. Dacă evoluția economiei poate fi prognozată într-o anumită măsură, vremea pe termen lung sau conflictele geopolitice sunt mult mai greu de anticipat. Din acest motiv, spune expertul, identificarea „momentului perfect” pentru cumpărarea gazului este practic imposibilă.
În prezent, există mai multe variante de achiziție. Gazul poate fi cumpărat din timp și depozitat sau poate fi contractat cu livrare ulterioară, la un preț indexat la cotațiile bursiere. O a treia variantă, folosită pe piețele dezvoltate, este hedging-ul prin instrumente financiare precum contractele futures și options, care permit limitarea riscului unei creșteri puternice a prețului.
Tofilat oferă și un exemplu. Dacă în luna iunie gazul ar costa 40 de euro/MWh, iar transportarea, depozitarea, extragerea și aducerea acestuia în Moldova ar mai costa aproximativ 12 euro/MWh, prețul final pentru gazul stocat până în decembrie ar ajunge la 52 de euro/MWh. În același timp, dacă piața ar anticipa pentru decembrie un preț de aproximativ 40 de euro/MWh, cumpărătorul ar trebui să aleagă între siguranța unui preț de 52 de euro și riscul de a aștepta evoluția bursei.
„Este ca la loterie – nu ai de unde ști ce va fi cu prețul și nu vrei să-ți asumi răspunderea. Dacă o dai în bară, vei rămâne vinovat”, explică expertul.
În opinia lui Tofilat, una dintre soluții ar fi stabilirea prin legislație a modului în care este elaborată strategia de achiziție și a instituției responsabile de monitorizarea acesteia. Guvernul ar putea stabili un preț-plafon acceptabil, corelat inclusiv cu resursele disponibile pentru compensarea facturilor.
În acest scenariu, Energocom ar primi un reper clar: atunci când prețul de pe piață coboară sub plafonul stabilit, compania ar putea procura gaz. Tofilat propune ca mecanismul să fie aplicat, de exemplu, pentru aproximativ 50% din volume, astfel încât riscurile să fie diversificate. Prețul-plafon nu ar trebui făcut public, pentru a nu oferi traderilor informații despre suma maximă pe care cumpărătorul este dispus să o achite.
O altă soluție ar fi accesarea platformelor europene de hedging, unde Moldova ar putea utiliza contracte futures sau options pentru a fixa din timp un nivel maxim al prețului. Expertul compară mecanismul cu o poliță CASCO: protecția costă, însă limitează pierderile dacă piața evoluează nefavorabil.
Tofilat avertizează totodată că simpla încheiere a unui contract la preț fix nu garantează automat livrarea gazului. Potrivit exemplului său, dacă un trader are contract de livrare la 40 de euro/MWh, cu o penalitate de 10%, iar prețul bursier urcă la 77 de euro/MWh, acesta ar putea prefera să achite penalitatea și să vândă gazul mai scump pe piață.
Pe termen lung, expertul consideră necesară și reducerea consumului prin investiții în eficiență energetică: modernizarea sistemelor centralizate de încălzire, termoizolarea clădirilor, schimbarea ferestrelor și ușilor și utilizarea pompelor de căldură.
„Întrebarea este ce alegem: căutăm mai departe vinovați și plătim facturi mari la gaz, sau introducem reguli în legislație cum formăm strategia de procurare a gazului, cine monitorizează procesul și cum ne protejăm de creșterea prețurilor?”, conchide Sergiu Tofilat.
