Numire surpriză în Parlament! Grosu îl aduce pe fostul șef de la Vamă, Talmazan

Parlamentul Republicii Moldova va avea un nou secretar general. Este vorba de Igor Talmazan, fostul șef al Serviciului Vamal, propus de Igor Grosu, Președintele Parlamentului. Numirea lui Talmazan vine după ce Tamara Gheorghița a fost desemnată câștigătoarea concursului pentru funcția de secretar general adjunct al Parlamentului. Candidatura lui Talmazan a fost aprobată în cadrul ședinței de astăzi, 20 iunie, a Comisiei juridice.

Igor Talmazan, cunoscut pentru activitatea sa în fruntea Serviciului Vamal, aduce cu sine o experiență vastă în domeniul administrativ și de management. Această numire este considerată surprinzătoare și a fost primită cu interes de către comunitatea politică și publică.

Tamara Gheorghița, care a deținut funcția de secretar general al Parlamentului din septembrie 2021, va ocupa noua poziție de secretar general adjunct al Parlamentului. Anterior, ea a fost consilier al Prim-ministrului în domeniul administrației publice și a avut diverse roluri în cadrul Cancelariei de Stat, inclusiv șef de direcție și consultant principal. Între 2015 și 2017, Gheorghița a fost și lector universitar la Academia de Administrare Publică.

Ultima funcție deținută de Igor Talmazan a fost de șef al Serviciului Vamal. A demisionat în datat de 10 aprilie în urma scandalui în care au fost documentați la Postul Vamal Aeroport șapte inspectori vamali bănuiți pentru fapte de corupție.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#talmazan #secretar #parlament

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.