Dar aceste eșecuri nu ar trebui să ascunde faptul că forțele ruse au realizat și câștiguri strategice importante – nu în ultimul rând prin întreruperea accesului Ucrainei la Marea Neagră. Deși a eșuat în nord, Rusia a ocupat rapid zone mari din sudul Ucrainei, asigurând o mare parte a coastei de-a lungul Mării Azov, stabilind podul de uscat mult căutat între Rusia și Crimeea.
Scopul final al Moscovei este extinderea controlului teritorial al Rusiei de-a lungul întregii coaste de nord a Mării Negre, transformând Ucraina într-o țară fără ieșire la mare. Ucraina este hotărâtă să împiedice acest lucru. A luptat cu forțele ruse la vest de Herson până la oprire și a lansat atacuri cu rachete împotriva navelor rusești, cel mai spectaculos prin scufundarea navei de comandă ruse, Moskva.
Consecințele blocadei
Consecințele blocadei sunt grave – nu doar pentru Ucraina, ci și pentru sutele de milioane de oameni care se bazează pe cerealele ucrainene pentru a supraviețui. În mod normal, 98% din aceste exporturi pleacă din Ucraina pe mare. Acum, majoritatea se află în silozuri și alte locuri de depozitare din Ucraina – un total de aproximativ 25 de milioane de tone metrice de porumb și grâu care este „echivalent cu consumul anual al tuturor țărilor cel mai puțin dezvoltate din lume”.
Eforturile de a transporta grâu și alte cereale către alte porturi de pe Marea Neagră și Baltică pe drum și pe calea ferată nu pot merge decât atât de departe. Nu numai că există o lipsă de camioane și combustibil, dar ecartamentul feroviar ucrainean și european este diferit, necesitând tranzite greoaie de mărfuri.
Blocada Rusiei contribuie la o criză alimentară globală de proporții potențial catastrofale. „Eșecul deschiderii acelor porturi din regiunea Odesa va fi o declarație de război la adresa securității alimentare globale”, a declarat David Beasley, șeful Programului Alimentar Mondial, Consiliului de Securitate al ONU. „Nu este vorba doar despre Ucraina, este vorba despre cei mai săraci dintre săracii din întreaga lume, care sunt în pragul înfometării în timp ce vorbim.”
Neimplicarea celorlalte țări
Până acum, diplomația la ONU nu a făcut niciun progres. Rusia dă vina pe sancțiunile occidentale pentru criza alimentară globală și pe Ucraina pentru blocarea transporturilor maritime prin exploatarea porturilor sale. Propunerea sa de a permite transporturile de cereale în schimbul ridicării tuturor sancțiunilor nu este gravă. Între timp, timpul se scurge, deoarece o nouă recoltă de cereale nu va avea unde să fie depozitată.
Totuși, aceasta nu este prima dată când o marfă globală critică este perturbată de război. În timpul războiului tancurilor din anii 1980, Iranul a blocat exporturile de petrol irakiene și a plasat mine pe tancurile care transportau petrol irakian. Statele Unite și alte țări au răspuns prin escortarea tancurilor pentru a restabili fluxul de petrol.
Deși simplă în teorie, o astfel de misiune de escortă navală ar trebui să depășească două obstacole: Rusia și Turcia. Rusia ar trebui să coopereze, fie explicit, fie tacit. Dacă ar fi explicit, Moscova ar fi de acord să permită transporturile, poate după ce inspectorii internaționali au verificat că doar exporturile de alimente părăsesc Ucraina și că nu au fost trimise arme înapoi.
Conflictul militar este predispus la accidente și calcule greșite – precum și la escaladare neintenționată. Acesta este unul dintre motivele pentru care SUA și alte țări NATO au tras o linie strictă între a ajuta Ucraina să se apere și a participa efectiv la conflict. Acesta este motivul pentru care au respins apelurile pentru o zonă de excludere a zborului, care risca ciocniri directe cu forțele ruse, potrivit Politico.
