Scăpăm de dependența față de gazele rusești? Andrei Spînu: trebuie să liberalizăm piața de gaze naturale

Pentru a depinde cât mai puțin de gazele naturale rusești, Republica Moldova intenționează să construiască depozite speciale, pentru a avea rezerve de gaze naturale pe teritoriul său. Despre acest lucru a anunțat ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spînu, informează Realitatea.md.

Potrivit ministrului, un alt lucru care ne va permite să diversificăm piața gazelor naturale din țara noastră este procurarea acestora și din alte surse, în acest sens fiind construit gazoductul Iași-Ungheni.

„Vrem să investim în infrastructura de stocare a gazelor, astfel încât să procurăm gaze atunci când prețul va fi mai bun și să avem rezerve atunci când prețurile vor crește. De asemenea, vrem să investim și în energia regenerabilă”, a declarat Andrei Spînu, în cadrul emisiunii „Puntul pe Azi” de la postul TVR.

Ministrul a specificat că aceste lucruri vor permite ca pe viitor țara noastră să aibă puterea de negociere cu Gazprom, astfel încât să obținem un preț cât mai bun la gazele naturale.

„Cu siguranță că trebuie să investim în infrastructură, pentru că astfel și Gazprom să ofere un preț mai bun. De asemenea trebuie să liberalizăm piața de gaze naturale, ca să putem decide de unde să procurăm gaze la cel mai bun preț….

Avem promisiunea părții române că până în octombrie, gazoductul Iași-Ungheni va fi finalizat pe ambele părți, pentru a putea fi livrate gazele naturale. Dar acum depinde și de preț, și aici vom negocia pentru a vedea care va fi prețul cel mai convenabil dintre cele două surse”, a mai spus Andrei Spînu.

Referitor la negocierile cu întreprinderea rusă Gazprom în privința unui nou contract de livrare a gazelor naturale, Spînu a zis că va lăsa acest lucru la latitudinea companiei „Moldova-Gaz”, pentru a nu lăsa politicul să se implice în chestiuni comerciale. Și asta chiar dacă Gazprom deține pachetul majoritar de acțiuni în cadrul companiei „Moldova-Gaz”. Același lucru se va referi și la datoriile regiunii transnistrene, pe care ministrul le pune pe seama companiei „Moldova-Gaz”, care va trebui să le gestioneze.

#andrei spinu #dependenta #gaze naturale

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.