În timpul luării de cuvânt privind adoptarea legii cu privire la votul în diaspora, deputatul PAS Vasile Grădinaru a susținut un discurs profund emoționant, cu lacrimi în ochi, evocând sacrificiile familiei sale și ale altor mii de moldoveni nevoiți să emigreze din cauza sărăciei.
„E foarte ușor să vorbești și e foarte greu să faci”, a spus Grădinaru de la tribuna Parlamentului, vizibil marcat. El a povestit cum, în 2001 și 2002, frații săi au fost nevoiți să plece peste hotare pentru a-și întreține familia. „Deși în 2002 absolveam colegiul de ecologie cu media 9,8, riscam să plec și eu. Nu am făcut-o doar pentru că frații mei au muncit în afară și mi-au plătit cazarea, mâncarea și hainele.”
Deputatul a criticat sistemul de atunci, spunând că „era un tătucă și doar feciorul lui lucra în țara asta”. Potrivit lui Grădinaru, sărăcia nu afecta doar familia sa, ci întreaga Moldovă. „Ca și alți frați și surori din această țară, și ai mei au împrumutat câte 3.000 de dolari ca să plece. Ca să țină pe cineva acasă, nu ca să fugă.”
„Votul în diaspora nu e un cadou. Este o datorie morală față de oamenii care au ținut Moldova în viață când alții o ruineau”, a concluzionat Vasile Grădinaru, printre lacrimi.
