Ruslan Baltaga, directorul Institutului Oncologic din Chișinău, a ocupat timp de peste un deceniu funcția de director și acționar într-o companie britanică, Sindolor LImited în paralel cu activitatea sa în sistemul public moldovenesc. Potrivit registrelor oficiale din Marea Britanie, firma în cauză a fost activă în perioada 2014 – decembrie 2024, iar în bilanțul financiar depus la 31 ianuarie 2024, se spune că a fost lichidată în data de 17 decembrie2024. În declarațiile de avere din 2022, 2023, el a indicat că deține, împreună cu soția, cote-părți într-o firmă privată – Sindolor Limited.
În compania britanică, Baltaga a activat alături de Natalia Baltaga, care figura și ea ca administrator și acționar. Această dublă implicare, în domeniul public și privat, mai ales într-o firmă înregistrată în străinătate, ridică semne de întrebare. Mai mult, se pune problema efectivității exercitării funcției publice. Autoritățile competente sunt chemate să verifice câte zile pe an s-a aflat Baltaga în afara Republicii Moldova, inclusiv pe baza traversărilor de frontieră cu pașapoartele moldovenesc și românesc.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 133/2016, subiectul declarării se află într-o stare de incompatibilitate în cazul în care pe lângă funcţia publică sau de demnitate publică deține/exercită simultan o altă funcţie, calitate sau activitate, fapt care este interzis prin Constituţia Republicii Moldova şi/sau prin alte acte normative.
Cu toate acestea, solicitat de BANI.MD, ANI susține că în cazul lui Baltaga, nu există o incompatibilitate legală, întrucât Legea privind declararea averii și intereselor personale nu interzice în mod expres directorilor de instituții medico-sanitare publice să dețină funcții într-o companie privată, atât timp cât aceasta nu prestează servicii medicale sau farmaceutice.
Întrebările care se ridică nu sunt doar legale, ci și morale: Unde a fost implicarea reală a lui Ruslan Baltaga în toți acești ani? La spital sau la firma privată a familiei? A avut timp să se ocupe de modernizarea protocoalelor medicale, de aducerea în Moldova a tratamentelor de ultimă generație, de organizarea eficientă a blocurilor operatorii sau a bucătăriilor pentru bolnavii oncologici?
Și nu în ultimul rând – unde a fost Ministerul Sănătății în toți acești ani? De ce nu a verificat conflictul potențial de interese? Cum este posibil ca un director de spital republican să administreze discret o companie peste hotare, fără ca sistemul să reacționeze?