Exproprieri masive în Moldova: Sute de proprietari rămân fără terenuri pentru extinderea drumurilor

Guvernul pregătește exproprierea a 249 de loturi de teren din mai multe raioane ale țării pentru modernizarea și extinderea unor drumuri naționale importante. Proiectul de hotărâre prevede că statul va prelua terenuri pentru lucrări la traseele Chișinău–Ungheni, Chișinău–Leușeni, Hîncești–Giurgiulești și M5 din nordul țării.

Cele mai multe terenuri vizate sunt în raionul Rîșcani, pentru modernizarea traseului M5 Bălți – Edineț – frontiera cu Ucraina. În document apar zeci de loturi din localitățile Corlăteni, Recea și Răcăria. Unele suprafețe sunt foarte mici, însă altele ajung aproape la un hectar. De exemplu, în satul Corlăteni sunt incluse două terenuri de câte 0,9998 hectare fiecare. În comuna Recea, statul urmează să preia inclusiv un teren de 0,7664 hectare, dar și alte loturi care depășesc jumătate de hectar.

Exproprieri sunt prevăzute și în comuna Zagarancea din raionul Ungheni, pentru modernizarea traseului R1 Chișinău – Ungheni – frontiera cu România. Unele terenuri incluse în proiect depășesc 0,4 hectare. Totodată, lista include terenuri din Leușeni și Ivanovca pentru lucrări la traseul M1 Chișinău – Leușeni – frontiera cu România, dar și loturi din Hîncești, Cantemir și Cahul pentru modernizarea drumurilor R33 și R34.

Potrivit proiectului, SA „Administrația Națională a Drumurilor” va calcula valoarea despăgubirilor, va notifica proprietarii și va efectua plățile pentru terenurile preluate de stat. Compensațiile vor fi achitate din Fondul Rutier. Totuși, în proiect și în nota informativă nu este indicată suma totală necesară pentru despăgubiri și nici cât va primi fiecare proprietar.

Autoritățile spun că exproprierile sunt necesare pentru lucrările de construcție, reabilitare și extindere a infrastructurii rutiere declarate de utilitate publică națională.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#exproprieri de terenuri #constructia drumurilor

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.