Economia regiunii transnistrene traversează o criză structurală profundă, după ce modelul bazat pe gaze ieftine și sprijin financiar extern, care a susținut regiunea timp de peste trei decenii, a început să-și piardă viabilitatea. În 2025, Produsul Intern Brut al regiunii s-a contractat cu aproximativ 19,4%, producția industrială a scăzut cu 20%, iar populația efectiv prezentă în stânga Nistrului este estimată la numai 295.000 de persoane, constată economisitul Veaceslav Ioniță.
Potrivit lui Ioniță, dificultățile economice ale regiunii nu mai pot fi explicate printr-o simplă criză conjuncturală, ci reflectă epuizarea unui model de dezvoltare construit pe energie subvenționată, industrie energointensivă și dependență de resurse externe.
„Economia transnistreană nu traversează doar o criză temporară. Modelul economic care a susținut regiunea timp de peste trei decenii își pierde treptat viabilitatea”, constată economistul.
Una dintre cele mai importante schimbări este inversarea decalajului de bunăstare dintre cele două maluri ale Nistrului. Dacă în trecut regiunea transnistreană beneficia de avantaje economice datorită energiei ieftine, în prezent nivelul de trai este considerabil inferior celui de pe malul drept. În 2025, PIB-ul pe locuitor era estimat la aproximativ 4.000 de dolari în stânga Nistrului, comparativ cu 8.500 de dolari pe malul drept.
Diferențele sunt vizibile și în veniturile populației. Salariul mediu din regiunea transnistreană este de aproximativ două ori mai mic, în timp ce pensia medie, estimată la 1.900 de lei, reprezintă mai puțin de jumătate din nivelul de 4.200 de lei înregistrat pe malul drept.
O altă problemă majoră este depopularea accelerată. Populația înregistrată a regiunii s-a redus de la circa 731.000 de persoane în 1990 la aproximativ 460.000 în 2025. Numărul celor care locuiesc efectiv în regiune ar fi însă mult mai mic, de numai 295.000 de persoane, ceea ce pune presiune asupra pieței muncii, activității antreprenoriale și sistemului de protecție socială.
„O economie nu poate fi relansată fără oameni, angajați, antreprenori și contribuabili”, avertizează Ioniță.
Analiza atrage atenția și asupra dependenței persistente de gazele naturale. Deși energia ieftină a permis funcționarea unor întreprinderi industriale și menținerea unor tarife reduse timp de decenii, aceasta a descurajat modernizarea capacităților de producție și investițiile în eficiență energetică. În bugetul planificat pentru 2026, aproximativ 40% din cheltuieli sunt acoperite din venituri asociate comercializării gazelor naturale, ceea ce indică vulnerabilitatea finanțelor regiunii.
Paradoxal, în pofida separării politice și a orientării declarate a administrației de la Tiraspol, economia transnistreană este tot mai dependentă de piața europeană. În 2025, aproximativ 77% din exporturile externe ale regiunii au fost direcționate către Uniunea Europeană. În același timp, malul drept reprezintă o piață importantă pentru produsele transnistrene, iar companiile din regiune depind de documentele comerciale, procedurile vamale și infrastructura financiară ale Republicii Moldova.
