PORTRET: Macron, de la cel mai tânăr președinte la un șef de stat care divizează

În 2017, a devenit cel mai tânăr președinte francez al celei de-a V-a Republici. Emmanuel Macron a confirmat sondajele duminică, câștigând un al doilea mandat, dar fără aceeași diferență mare, semn al sentimentelor ambivalente pe care le stârnește, potrivit AFP.

De-a lungul celor cinci ani petrecuți la Palatul Elysée, șeful statului a fost alternativ adulat, în special pentru angajamentul său de a depăși clivajul ancestral „stânga/dreapta”, și acuzat de aroganță de către o parte a francezilor.

În 2017, la doar 39 de ani, fostul ministru al economiei al președintelui socialist François Hollande a fost ales cu o largă majoritate împotriva lui Marine Le Pen, folosindu-se cu măiestrie de imaginea sa de outsider.

De îndată ce a sosit la Palatul Elysée, Macron, absolvent al prestigioasei École nationale d’administration (ENA), produs pur al sistemului și fost bancher de investiții, a continuat pe această linie, fără a înceta să afișeze dorința de a surprinde, chiar dacă asta însemna să șocheze.

A fost foarte curând descris ca fiind „președintele bogaților” și al elitelor urbanizate, mai ales după două decizii de la începutul mandatului său, pe care stânga nu le-a acceptat niciodată: eliminarea impozitului pe avere (ISF) și reducerea subvențiilor pentru locuințe.

Pentru o serie de francezi, parcursul său și ieșirile sale stângace sau chiar disprețuitoare – oameni „care nu sunt nimic”, „leneși” rezistenți la orice reformă… l-au făcut să pară prea deconectat de realitatea lor cotidiană.
Emmanuel Macron și-a înstrăinat astfel definitiv o parte a stângii, din care provine, și muncitorii.

În decembrie, el a asigurat însă, în timpul unui interviu televizat, că a „dobândit (…) mult mai mult respect pentru toată lumea”, condiție fără de care „nu se poate face nimic”, a recunoscut el, afirmând totodată „dorința de a agita lucrurile” în exercitarea puterii.

Pariuri riscante

Într-un moment de urgență în ceea ce privește schimbările climatice și asigurând că „Franța va fi la rândul ei la 5G”, Macron a desființat criticile ecologiștilor în 2020 ironizându-i pe cei care ar prefera „întoarcerea la lampa cu petrol”.

Apropierea sa de firmele de consultanță, la care a apelat pe scară largă, i-au afectat și mai mult imaginea la finalul unui mandat marcat de mișcarea populară „Vestele galbene” care i-a denunțat politicile sociale și fiscale în 2018-2019.

De asemenea, și-a asumat măsuri riscante, inclusiv refuzând, în plină pandemie, o nouă izolare cerută de experți și miniștri în ianuarie 2021, dar această decizie îi va fi de folos în cele din urmă.

Emmanuel Macron își încheie mandatul cu o popularitate mai mare decât au fost în același timp cei doi predecesori ai săi, François Hollande și Nicolas Sarkozy (dreapta).

Renunțând în cele din urmă la hainele sale liberale reformiste, șeful statului a optat pentru un ajutor social și economic masiv în timpul pandemiei.

În ultimele săptămâni, el a subliniat, de asemenea, măsurile sociale din proiectul său, într-un moment în care transferul de voturi de la stânga este crucial.

De asemenea, el a declarat că „viețile noastre valorează mai mult decât profiturile lor”, la un miting la Nantes (vestul Franței), folosind un slogan de extremă-stânga.

Crez pro-european

Deși a fost schimbător pe anumite baze ideologice, nu a renunțat niciodată la un crez pro-european solid. De cinci ani, el a făcut din Europa pilonul central al diplomației sale. În special, el susține consolidarea apărării europene.

Niciun lider nu a vorbit mai mult cu președintele rus Vladimir Putin în ultimele săptămâni decât Macron, care a acționat ca intermediar pentru alți aliați occidentali și pentru președintele ucrainean Volodimir Zelenski.

Mandatul său de cinci ani a fost marcat de o încălzire spectaculoasă între Paris și Kigali, după publicarea, în 2021, a unui raport al istoricilor – cerut de Emmanuel Macron – care recunoaște „responsabilitățile copleșitoare” ale Franței în genocidul împotriva tutsi din Rwanda în 1994.

În ceea ce privește Algeria, cu care rănile sunt încă vii la șaizeci de ani de la sfârșitul războiului (1954-1962), el a ales să multiplice „actele simbolice”, adesea criticate, pentru a reconcilia cele două țări.

De exemplu, a recunoscut responsabilitatea armatei franceze în moartea avocatului naționalist algerian Ali Boumendjel în 1957.
Emmanuel Macron le-a cerut de asemenea „iertare” harkisilor, auxiliari algerieni ai armatei franceze, care au fost „abandonați” de Paris.

În februarie 2017, Emmanuel Macron, pe atunci candidat la alegerile prezidențiale, a stârnit un val de indignare în spațiul de dreapta și în rândul francezilor repatriați din Algeria, declarând că colonizarea „este o crimă împotriva umanității”.

#portret #Macron #Franta

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Nivelul datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 42% din PIB, nu este în sine cea mai mare problemă pentru finanțele țării. Adevărata vulnerabilitate este costul tot mai mare al deservirii acesteia, susține Oleg Tofilat, fost director al Căii Ferate din Moldova și actual director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor.

„Faptul că avem datorii de 42% din PIB asta nu e așa de mult. Problema e în deservirea datoriei”, a declarat Tofilat.

Potrivit acestuia, Republica Moldova a ajuns să achite aproximativ 6 miliarde de lei anual doar pentru dobânzi, o sumă pe care o consideră extrem de mare raportată la necesitățile de dezvoltare ale țării.

„6 miliarde anual pe dobânzi, asta e foarte mult”, a subliniat Tofilat.

El a comparat aceste cheltuieli cu banii alocați infrastructurii. Uniunea Transportatorilor și Drumarilor pledează pentru majorarea fondului rutier până la aproximativ 3 miliarde de lei, însă, spune Tofilat, pentru proiectele de infrastructură negocierile pot dura ani, în timp ce dobânzile la datorii trebuie achitate la termen.

Fostul șef al CFM atrage atenția și asupra ritmului accelerat în care au crescut cheltuielile pentru deservirea datoriei. Potrivit lui, dacă în jurul anului 2021 acestea erau de aproximativ 1,5 miliarde de lei, în prezent au ajuns la circa 6 miliarde de lei.

„Noi am crescut de la 1 miliard și jumătate, prin 2021, dacă nu greșesc, la 6 miliarde în 5 ani de zile. Și asta o să fie și mai rău”, a avertizat Tofilat.

O altă vulnerabilitate indicată de acesta este deficitul bugetar, estimat la aproximativ 23 de miliarde de lei. În lipsa altor surse de finanțare, această diferență dintre venituri și cheltuieli se transformă, practic, într-o datorie suplimentară pentru stat.

„Noi avem un deficit de 23 de miliarde. Asta automat înseamnă că datoria noastră crește cu 23 de miliarde”, a afirmat el.

Tofilat avertizează că problema nu se încheie odată cu exercițiul bugetar din 2026. În opinia sa, există riscul ca și în 2027 Republica Moldova să intre cu un deficit de ordinul a 20-25 de miliarde de lei, ceea ce ar însemna noi împrumuturi.

„La anul viitor, exercițiul bugetar 2027, probabil că similar ne așteaptă. Aceleași 20-25 de miliarde de deficit. Și iarăși intrăm în datorii”, a declarat Tofilat.

Acesta mai atrage atenția asupra structurii împrumuturilor interne, în special asupra celor contractate pe termen scurt de la băncile comerciale din Republica Moldova. În opinia sa, refinanțarea frecventă expune statul unor riscuri suplimentare și îl face dependent de condițiile pieței.

„Nu doar că este cu dobândă mare, dar este și pe termen scurt, de la băncile noastre. Trebuie să iei pe jumătate de an și fiecare jumătate de an trebuie să te recreditezi. Și asta e un risc”, a explicat Oleg Tofilat.

În opinia fostului director al CFM, starea finanțelor publice nu trebuie evaluată doar prin raportul dintre datoria publică și PIB. La fel de importante sunt costul acestei datorii, perioada pentru care sunt contractate împrumuturile și frecvența cu care statul este obligat să le refinanțeze, mai ales în condițiile unui deficit bugetar de ordinul zecilor de miliarde de lei.