Financial Times l-a desemnat pe Macron „politicianul anului 2023”

Janan Ganesh, editorialist pentru Financial Times, principalul cotidian economic din Europa, tocmai l-a numit pe Emmanuel Macron „politicianul anului”. Chiar dacă, glumește el, alegerea în acest domeniu s-a dovedit a fi la fel de limitată precum Oscarurile din 2012 (care, în lipsă de ceva mai bun, l-au încununat pe Artistul de Michel Hazanavicius), scrie L’Express.

Motivul acestei laude: Reforma Pensiilor. În Franța, aceasta rămâne asociată cu o uriașă revoltă populară și cu una dintre cele mai semnificative demonstrații din mai 1968. „Majoritatea președinților ar fi abandonat sau ar fi înmuiat reforma. Aceasta nu a făcut-o. Rezultatul? Amărăciune persistentă, dar și finanțele publice puțin mai sustenabile”, subliniază jurnalistul britanic Janan Ganesh.

Potrivit acestui specialist în politică internațională, această obstinație a lui Emmanuel Macron împotriva opiniei dominante din țara sa poate fi comparată cu mari precedente istorice.

„De la ușa deschisă a Angelei Merkel către refugiați sau chiar de la confruntarea lui Margaret Thatcher cu sindicatele miniere, nu-mi amintesc o manifestare a voinței executivului comparabilă cu planul său de pensionare. Motivul central al lui Macron a fost rezistența la presiuni externe, fie că renunță la partenerul său sau lucrează în cadrul sistemului tradițional de partide din Republica a cincea. Liderii occidentali au nevoie de niște încăpățânare de acest fel”.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#politician #Macron #top

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Cele mai faimoase logouri din lume au pornit, adesea, de la idei croite pe fugă. Este și cazul „swoosh-ului” Nike, creat în 1971 de studenta Carolyn Davidson pentru doar 35 de dolari — un preț simbolic pentru o marcă ce avea să atingă, cinci decenii mai târziu, o capitalizare de aproape 2 trilioane de dolari.

Istoria a fost rememorată de PR-experta și fondatoarea BackDoorAgency, Iana Ziablina, care a subliniat cât de neașteptate pot fi scânteile de geniu. În plină criză de identitate, profesorul de contabilitate Phil Knight — pe atunci co-fondator al Blue Ribbon Sports, distribuitor al pantofilor japonezi Onitsuka Tiger — a realizat că parteneriatul cu furnizorul din Japonia se apropie de final. Soluția: lansarea unei linii proprii de încălțăminte sport, cu producție deja contractată într-o fabrică din Mexic, dar fără nume și fără logo.

Knight i-a cerut lui Davidson, studentă la design grafic, o idee „măcar acceptabilă” de simbol care să fie aplicat rapid pe cele 300 de perechi aflate pe banda de producție. Dintre câteva schițe, singura care a trezit interes a fost o bifă fluidă — interpretată fie ca aripa zeiței grecești Nike, fie ca un semn de validare. Entuziasmul a fost modest, însă constrângerile de timp au consfințit alegerea.

Numele Nike a venit la scurt timp, propus de angajatul Jeff Johnson, inspirat de un vis în care îi apăruse zeița victoriei.

Astăzi, „swoosh-ul” întruchipează viteză, victorie, mișcare continuă și spirit de aprobarea („bifa” universală). Carolyn Davidson a colaborat încă o perioadă ca freelancer, apoi a părăsit profesia. În 1983, compania i-a mulțumit oficial: i-a oferit un inel cu logo-ul și un pachet consistent de acțiuni, gest care i-a asigurat confortul financiar.

Ziablina notează că logouri legendare au avut adesea începuturi similare: Apple a simplificat obsesiv simbolul mușcat al mărului pentru a transmite accesibilitate, iar Rolling Stones au ales faimoasa limbă scoasă într-un spirit de rebeliune. Lecția, spune experta: „Uneori inspirația lovește într-un taxi, la o prelegere sau într-un moment de revoltă — iar acea scânteie poate construi o identitate de miliarde”.