Adevărul nemilos al cifrelor! Firmele nu au încredere în creşterea economiei şi nu iau credite

Băncile au 10 miliarde de lei exces de lichiditate, dar companiile nu se înghesuie să ia credite. BNM susține că măsurile stimulative cumulate de politică monetară au dus la scăderea continuă a ratelor de dobândă la creditele și depozitele noi în lei în trimestrul II 2024.

Astfel, rata medie ponderată la credite a constituit 9,08%, iar cea la depozite 3,24%, în diminuare cu 4,1 și, respectiv, cu 4,05 puncte procentuale față de trimestrul II 2023. Reducerea consecutivă a ratelor de dobândă a dus la creșterea volumului creditelor noi acordate în lei cu 51,4% anual în trimestrul II 2024. Această dinamică a fost impulsionată de creșterea creditelor acordate atât pentru consum și imobil persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice din sectorul comerțului.

Această tendință de creștere a creditării este văzută ca un semn pozitiv pentru economia țării, contribuind la stimularea consumului și a investițiilor.

Datele publicate de BNS pentru primele două luni ale trimestrului II 2024 arată tendințe mixte în activitatea economică. Astfel, în perioada aprilie-mai 2024 exporturile s-au contractat cu 12,7 la sută anual, în timp ce rata anuală a importurilor s-a majorat cu 4,95 la sută. Comerțul cu amănuntul și comerțul cu ridicata au crescut în medie cu 22,0 și 10,7 la sută anual, respectiv. Producția industrială a consemnat un nivel mediu de -0,1 la sută. Conform estimărilor PIB, dinamica pozitivă a acestuia va continua și în trimestrul II 2024.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#dobinda #rata #companii #economie #credite

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.