Amenințați de criza gazelor naturale? Moldovagaz indeamnă moldovenii să consume mai puțin metan

Consumatorii de gaz din Republica Moldova sunt îndemnați să diminueze consumul de gaze pe fundalul presiunii în scădere din conductă, potrivit Moldovagaz.

Acordul cu Gazprom a fost prelungit la sfârșitul lunii septembrie cu câteva ore înainte de expirarea acestuia, SAP „ Gazprom” nu a avut un temei legal până la acel moment pentru organizarea rezervării capacităților necesare pentru transportarea gazelor naturale prin sistemul de transport din Ucraina pentru consumatorii Republicii Moldova în octombrie 2021.

De fapt, începând cu luna octombrie a anului curent, au fost contractate 54 de milioane de metri cubi de gaze naturale, sau 67% din cele 80 de milioane de metri cubi necesare pentru consumatorii de pe malul drept al Nistrului. Drept urmare, începând cu 1 octombrie, consumul zilnic efectiv de gaze naturale din țară a început să depășească volumul furnizat de SAP „Gazprom”. Lipsa importurilor de gaze este acoperită din stocul de gaze din conductele magistrale de gaze din Republica Moldova, ceea ce este soldat cu scăderea presiunii în sistemul de transport al gazelor SRL „Moldovatransgaz”.

SA „Moldovagaz”, în calitate de furnizor de gaze, a apelat la consumatorii săi cu o cerere de a reduce consumul de gaze, inclusiv:

a) consumatorii care au posibilitatea de a trece la combustibili alternativi;
b) fabricile de zahăr, care pot stoca sfecla de zahăr pentru un anumit număr de zile, precum și înlocuirea volumul excesiv de consum contractat cu combustibil alternativ (păcură).

De asemenea, întreprinderilor din complexul termoenergetic al țării le-a fost propusă din timp trecerea temporară la surse alternative de combustibil.

SA „Moldovagaz” negociază cu SAP „Gazprom” creșterea volumului de furnizare de gaze, precum și capacitățile de rezervare la volumul necesar de consum lunar, pentru a asigura parametrii de calitate necesari ai gazului furnizat.

#crizăă #conductă #gaz

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.