Au ratat gazul ieftin! Ministrul Energiei explică de ce Energocom nu a cumpărat înainte de explozia prețurilor

Ministrul Energiei, Dorin Junghietu, a explicat de ce Energocom nu a achiziționat volume mai mari de gaze înainte ca prețurile de pe bursele europene să urce până la 69 de euro/MWh. Oficialul a declarat că întreprinderea a acționat conform strategiei aprobate și a metodologiei de ajustare a tarifelor, iar achizițiile pentru sezonul rece urmează să continue.

„Energocom a respectat metodologia de ajustare a tarifelor. În momentul în care a observat o abatere de peste 1%, a acționat conform regulilor. Cei 106 milioane de lei din aproximativ 8 miliarde reprezintă circa 1,6%”, a declarat ministrul.

Junghietu a amintit că Energocom a cumpărat anul trecut gazele necesare pentru sezonul de încălzire 2025–2026 și că, la începutul lunii iunie, compania a rezervat capacitățile anuale de transport pentru următorul sezon rece.

Potrivit ministrului, în lunile aprilie, mai și iunie consumul de gaze este redus, iar achizițiile au fost efectuate în principal prin tranzacții spot, fără ca acest lucru să însemne că societatea a renunțat la cumpărăturile pentru iarna următoare.

„Energocom are o strategie de achiziție a gazelor, prezentată anterior, și va continua să lucreze în baza acesteia”, a precizat Junghietu.

Ministrul a subliniat că evoluția prețurilor este dictată de piața internațională și nu poate fi controlată de autoritățile de la Chișinău. El a menționat că, recent, cotațiile gazelor au depășit 59 de euro/MWh și au ajuns chiar la 69 de euro/MWh, volatilitatea burselor influențând direct costul gazelor din tarif.

Potrivit acestuia, aproximativ 60% din factura achitată de consumatori reprezintă costul gazelor, în timp ce 28,39% revine distribuției, 1,5–2% transportului, iar restul reprezintă componenta de furnizare și cea de corectare.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.