Doar unul din patru proprietari de terenuri agricole își plătește polița medicală. CNAM pierde 187 milioane

22 Iul. 2026, 12:10
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
22 Iul. 2026, 12:10 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Aproape trei din patru proprietari de terenuri agricole care sunt obligați prin lege să-și procure polița de asigurare medicală nu își îndeplinesc această obligație, iar sistemul asigurărilor medicale pierde anual venituri estimate la aproape 190 de milioane de lei. Constatările apar în raportul de audit al Curții de Conturi privind executarea fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală (FAOAM) pentru anul 2025.

Potrivit auditorilor, la sfârșitul anului 2025, în Sistemul Informațional „Asigurarea obligatorie de Asistență Medicală” erau înregistrate 142 367 de persoane neasigurate care aveau obligația să se asigure individual. Dintre acestea, 136 635 sunt proprietari de terenuri agricole, 4 872 sunt fondatori de întreprinderi individuale, 534 sunt titulari de patentă, 79 sunt avocați, cinci sunt notari și patru sunt executori judecătorești.

Curtea de Conturi estimează că, dacă toate aceste persoane și-ar fi achitat prima de asigurare medicală în sumă fixă, veniturile fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală ar fi fost mai mari cu circa 187,3 milioane de lei.

Auditul relevă că cea mai mare problemă o reprezintă proprietarii de terenuri agricole, care constituie 95,9% din totalul persoanelor obligate să procure polița, însă doar 26% dintre aceștia și-au achitat contribuția. Pentru această categorie, valoarea primei de asigurare este de 1 264 de lei.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.