Transportatorii de mărfuri vor trece la documente electronice din 2027

22 Iul. 2026, 12:49
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Grîu Tatiana
22 Iul. 2026, 12:49 // Bani și Afaceri //  Grîu Tatiana

Transportatorii vor renunța la documentele pe hârtie în relația cu autoritățile. Din 30 iunie 2027, informațiile privind transportul internațional de mărfuri vor fi prezentate și procesate printr-un sistem electronic național (eFTI), iar autoritățile vor fi obligate să accepte documentele digitale transmise prin platforme certificate. Măsura este prevăzută într-un proiect de hotărâre elaborat de Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, care transpune în legislația Republicii Moldova trei regulamente europene și face parte din Programul Național de Aderare la Uniunea Europeană pentru perioada 2025–2029.

Potrivit notei informative, Republica Moldova nu dispune în prezent de un sistem integrat pentru schimbul electronic al informațiilor privind transportul de mărfuri. Procedurile se bazează în continuare pe documente pe suport de hârtie, iar schimbul de date este fragmentat între instituții și operatori economici, ceea ce generează costuri administrative suplimentare, întârzieri și erori. Prin noul regulament, autoritățile vor fi obligate să accepte documentele electronice, iar operatorii de transport vor putea transmite toate informațiile prin platforme eFTI certificate.

Sistemul va funcționa pentru transportul internațional de mărfuri cu implicarea Republicii Moldova, inclusiv pentru transportul combinat rutier, feroviar și naval. Documentele vor fi accesibile prin platforma guvernamentală MConnect, utilizând un identificator electronic unic (UIL), iar informațiile vor putea fi verificate instantaneu de autoritățile competente, fără prezentarea actelor în format fizic.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

 

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.