BOR a călcat în străchini la Chişinău. Cazul Bibliotecii, sau cum să torpilezi imaginea României peste Prut

18 Mart. 2023, 06:00
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
18 Mart. 2023, 06:00 // Actual //  bani.md

Săptămâna trecută a apărut de nicăieri ştirea că un grup de deputaţi din partidul PAS (al Maiei Sandu) a venit cu un proiect de iniţiativă de a oferi Mitropoliei Basarabiei un corp al clădirii istorice a Bibliotecii Naţionale a Moldovei, un local în care e ţinut fondul de carte veche, scrie Sorin Ioniță într-un material pe contributors.ro.

Mitropolia Basarabiei (MB) este entitatea reactivată în Republica Moldova după prăbuşirea URSS, ţinând de Patriarhia Română, aflată în rivalitate cu Mitropolia Moldovei (MM) subordonată patriarhului rus Kirill, care controlează încă majoritatea parohiilor din ţară. MB a mai funcţionat la Chişinău în perioada interbelică iar acum s-a trezit acolo fără spaţii adecvate, că pe tot ce-i mai de doamne-ajută stă cloşcă biserica pro-rusă.

Ştirea a agitat apele în mod previzibil, mulţi pro-europeni şi susţinători PAS, inclusiv lideri de opinie pro-români, spunând că e o idee proastă să scoţi din circuit prima bibliotecă a ţării ca s-o dai Mitropoliei. În primul rând, procedura e dubioasă legal şi moral: în Moldova, ca în alte state foste sovietice (şi spre deosebire de România) nu a existat o restituire generală a proprietăţii către foştii deţinători dinaintea comunismului; date fiind condiţiile, era şi greu să se facă. Deci nu poate fi vorba de o “restituire a proprietăţii către MB” pentru că nu există cadru legal pentru aşa ceva.

În al doilea rând, dacă se legiferează punctual această cedare de proprietate, atunci se ridică stăvilarul prin crearea unui precedent şi va fi foarte greu de gestionat avalanşa de revendicări care vor urma, din partea altor culte religioase, asociaţii sau cetăţeni privaţi, cărora nu e clar pe ce temei li s-ar refuza restituirea vechilor proprietăţi deţinute până în 1944. România a petrecut zece ani şi mai bine după 1990 tot legiferând şi încercând să descâlcească iţele proprietăţii, prin legi succesive şi bulibăşite care au restituit (imperfect) terenuri agricole, proprietăţi urbane, păduri şi proprietăţi industriale. A porni un astfel de proces în Republica Moldova încă şi mai târziu, la 30 de ani după căderea comunismului, mi se pare sinucidere politică. Şi apropo, cădirea în chestiune e un vechi seminar teologic construit în parioada ţaristă, deci revendicarea sa de către BOR ca proprietar originar (prin intermediul MB) este destul de şubredă.

Ca atare, atunci când a bubuit în public ştirea, grupul de parlamentari PAS a dat-o un pic cotită şi au spus că nu avem de-a face cu o restituire propriu-zisă, ci un gest de bunăvoinţă faţă de România, statul care a ajutat cel mai mult Moldova în ultimii ani, inclusiv prin reabilitarea unor clădiri de patrimoniu din Chişinău (palatul Dadiani, Opera, etc). Ca atare, cedarea de proprietate către biserică n-ar trebui să constituie un precedent juridic. Doar că varianta “cadoului de suflet” se poticneşte în altă dilemă: tehnic vorbind BOR nu e o instituţie publică a statului român, deci nu e clar de ce ar primi ea semnul de recunoştinţă pentru nişte ajutoare care au venit de la bugetul României, deci inclusiv din impozitele unor cetăţeni români care nu sunt enoriaşi ortodocşi.

O mare parte vină pentru această idee nefericită trebuie plasată, după cum vă aşteptaţi, tot de partea asta a Prutului. La ultima vizită a liderilor moldoveni la Bucureşti se pare că Marcel Ciolacu, în calitate de lider al Parlamentului, a venit peste ei împreună cu Patriarhul şi le-a sucit mâna la spate, silindu-i să accepte “donaţia” către BOR. Asta e plauzibil şi în firea PSD, un partid apăsat pro-clerical ca toate cele socialiste din ţări ortodoxe. Doar că situaţia e de o ironie strigătoare la cer: atâţia ani cât s-au dat în bărci cu regimurile precedente ale oligarhilor, împreună cu care au făcut afaceri şi au organizat companii electorale mânărite, guvernanţii de la Bucureşti n-au putut aranja de-un sediu pentru BOR. A trebuit să ajungă la putere ăştia micii de la PAS, pe care în campaniile trecute i-au bălăcărit şi subminat, uneori cu participarea ierarhiei bisericeşti, nu i-au scos globalişti şi sexomarxişti, pentru ca acum să-şi rezolve restanţele imobiliare cu mâna lor! Ce ne-a fost frică să cerem lui Plahotniuc, obţinem iată prin şantaj de la Maia Sandu, că i-am prins la înghesuială cu războiul la uşă, criza energetică şi urgenţele negocierilor cu UE.

Optica acestei mişcări – scoatem bilbliotecarii şi băgăm în loc pe Patriarhul României – este teribil de proastă.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

23 Mai 2026, 10:37
 // Categoria: Bănci şi Finanţe // Autor:  Ursu Victor
23 Mai 2026, 10:37 // Bănci şi Finanţe //  Ursu Victor

Companiile din industria criptomonedelor accelerează pregătirile pentru un risc care până recent era considerat o amenințare îndepărtată. Este vorba de apariția computerelor cuantice capabile să spargă sistemele actuale de securitate și să compromită blockchain-uri precum Bitcoin.

Potrivit unei analize publicate de Financial Times, marile companii din domeniu încep să investească în așa-numita criptografie „post-cuantică”, pe fondul estimărilor potrivit cărora primele computere cuantice cu aplicații practice ar putea apărea până în anul 2030.

„Amenințarea a trecut de la teoretică la credibilă”, a declarat Ayo Akinyele, șeful departamentului de inginerie de la RippleX, divizia blockchain a companiei ripple.com.

Riscul este considerat deosebit de mare pentru criptomonede, deoarece fondurile furate din blockchain sunt dificil de recuperat și pot fi transferate anonim. Vulnerabilitatea este legată de structura portofelelor digitale: fiecare utilizator deține o cheie publică și una privată, iar calculatoarele cuantice ar putea, teoretic, să decripteze aceste chei și să ofere atacatorilor acces la fonduri.

Mai multe companii au început deja să pregătească măsuri de protecție. Printre acestea se numără ripple.com, ethereum.org și circle.com, care dezvoltă soluții de securitate și portofele rezistente la atacuri cuantice.
Analiștii estimează însă că transformarea va necesita timp și investiții masive. Gautam Chhugani, analist pentru active digitale la Bernstein, consideră că industria va avea nevoie de trei până la cinci ani și investiții de „câteva miliarde, dacă nu sute de miliarde de dolari” pentru a se adapta.
Îngrijorările au crescut și după ce cercetători ai google.com. au publicat un studiu care sugerează că sistemele criptografice ar putea fi sparte cu mai puține resurse decât se credea anterior.

Cu toate acestea, nu toți specialiștii cred că pericolul este iminent. Unii experți susțin că obstacolele tehnologice sunt încă uriașe și că vulnerabilitățile legate de inteligența artificială reprezintă un risc mai apropiat și mai periculos pentru industrie.

Cea mai mare provocare rămâne însă Bitcoin, considerat cel mai descentralizat blockchain din lume. Liderii din industrie avertizează că protejarea sa va necesita o coordonare fără precedent între dezvoltatori și comunitate, iar până în prezent nu există o soluție comună clară.