CFM se rupe în două! Devine SA, dar tot statul va conduce trenul

Ministrul Infrastructurii, Vladimir Bolea, a explicat în ce constă reforma Căilor Ferate din Moldova. El a subliniat că procesul presupune o separare clară între infrastructura feroviară și activitatea de transport, fără a schimba proprietarul acestora.

Potrivit lui Bolea, CFM Infrastructură va rămâne întreprindere de stat, întrucât infrastructura feroviară este considerată un element strategic. În paralel, CFM Marfă și Pasageri va fi reorganizată într-o societate pe acțiuni (SA), care va funcționa ca agent economic al statului, cu fondator și proprietar unic statul, prin Agenția Proprietății Publice.

„Nu se schimbă fondatorul și proprietarul acestor două entități. Sensul reformei este delimitarea clară a rolurilor. Infrastructura rămâne strategică și va fi subvenționată de stat”, a declarat ministrul.

Bolea a precizat că din anul curent, în bugetul național sunt prevăzute alocări pentru subvenționarea infrastructurii feroviare, bani care vor fi investiți în reconstrucția, construcția, întreținerea și dezvoltarea rețelei feroviare din Republica Moldova.

În ceea ce privește transportul de marfă și pasageri, ministrul a explicat că noua societate pe acțiuni va avea ca obiect exclusiv activitatea de transport. În prezent, pe piața locală există deja câțiva agenți economici privați care dețin aproximativ 400 de vagoane, însă toată tracțiunea, locomotivele, aparține încă CFM.

„În perioada următoare este prevăzută liberalizarea deținerii de locomotive”, a mai spus Vladimir Bolea, sugerând deschiderea pieței pentru investiții private în acest segment.

Reforma Calea Ferată din Moldova ar urma să fie finalizată în prima jumătate a anului 2026 și prevede divizarea companiei în structuri separate, cu delimitarea clară între administrarea infrastructurii și serviciile de transport de pasageri și marfă.

Nu este prima tentativă de reorganizare a CFM. Separarea infrastructurii de activitatea de transport a fost prevăzută și în Codul transportului feroviar, adoptat în 2022, însă până acum reforma nu a fost pusă în aplicare. Autoritățile susțin că noul calendar și alocările bugetare planificate pentru 2026 cresc șansele ca restructurarea să fie dusă, în cele din urmă, la capăt.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Bolea #reforma #CFM

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.

#Irak #petrol #reducere