Cum a devenit un oraș din Polonia veriga cheie a ajutorului american pentru Ucraina. Populația, mai mare cu 100.000

Vehiculele zgomotoase străbat străzile. Bateriile de rachete Patriot, pe care America le-a desfășurat aici în martie, scanează cerul.
Avioanele militare aterizează, își descarcă încărcătura și decolează, aproape non-stop.

În sala de sosiri, câțiva voluntari străini care vor lupta în Ucraina, inclusiv un fost soldat american, își ridică bagajele. Aeroportul aflat la nord de Rzeszow, un oraș din sud-estul Poloniei, obișnuia să gestioneze doar câteva zboruri pe zi. Războiul lui Vladimir Putin l-a transformat în principalul depozit pentru armele occidentale destinate Ucrainei. De asemenea, a transformat orașul Rzeszow, scrie The Economist.

La începutul anului, Rzeszow, aflat la o oră cu trenul de granița cu Ucraina, era al 15-lea oraș ca mărime din Polonia, cu o populație puțin sub 200.000 de locuitori. De atunci au sosit aproximativ 100.000 de refugiați; în funcție de câți au rămas, poate fi acum al zecelea oraș ca mărime din Polonia.
Ucrainenii nu sunt singurii nou-veniți.

Diplomații străini, trupele americane și lucrătorii umanitari se înghesuie în hoteluri și restaurante. O chelneriță este surprinsă când un client vorbește poloneză.

„Orașul salvator al Ucrainei”

„Dar unde sunt taberele de refugiați?” Primarul orașului, Konrad Fijolek spune că doar o parte dintre cei strămuți locuiesc în adăposturi. Restul au fost preluați de localnici. De îndată ce a început războiul, ajutoarele de urgență, încărcate în autobuze, camioane și mașini de pasageri, au început să se îndrepte din Rzeszow spre vestul Ucrainei. Pe 22 mai, Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei, a declarat Rzeszow „orașul salvator al Ucrainei”.

Atmosfera aceasta i-a surprins până și pe localnici. Relațiile din zonele de frontieră fuseseră bântuite de amintiri despre atrocitățile din timpul celui de-al doilea război mondial: masacrarea polonezilor de către naționaliștii ucraineni; epurarea etnică a ucrainenilor de către partizanii polonezi și ulterior regimul comunist. Aceste ranchiuni care se estompează au fost șterse de invazia Rusiei, spune Fijolek. „Ucrainenii luptă pentru noi”, spune el, „pentru ca rușii să nu aibă idei stupide despre venirea aici”.

Economia locală înflorește

Economia locală este înfloritoare. Producătorul de motoare pentru avioanele de luptă F -16 din SUA, una dintre numeroasele companii de aviație cu sediul în Rzeszow, este cel mai mare angajator al regiunii. Rzeszow este, de asemenea, un centru IT și farmaceutic. Dar ucrainenii se luptă să-și găsească locuri de muncă bune. Oksana Hlusceko, care conducea o farmacie în Kiev înainte ca rușii să invadeze, face acum curățenie în camere la un hotel de la periferia orașului. S-a înscris la cursuri de poloneză, spune ea, și intenționează să devină farmacist autorizat.

Mulți ucraineni care au trecut pe aici s-au mutat în orașe mai mari sau s-au întors acasă. Ola Filaretova, balerină din Dnipro, și cei doi copii ai săi s-au întors la Rzeszow după câteva săptămâni după ce a stat în ală zonă din Polonia. Fiicei ei mai mici îi era dor de oraș și de prietenii pe care și-i făcuse aici. Doamnei Filaretova îi era dor să fie mai aproape de casă. „Sunt doar 100 km până la graniță”, spune ea printre lacrimi. „Asta face lucrurile mai suportabile.”

#polonia #oras #Ucraina

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Calea Ferată din Moldova a anunțat solemn, într-un comunicat de presă, o premieră mondială că a reușit, pentru prima dată în ultimii zece ani, să repare o locomotivă diesel pe cont propriu. Este vorba despre venerabila ЧМЭ3-4952, o locomotivă de colecție sovietică, care a primit o a doua tinerețe chiar în atelierele întreprinderii de stat.

„Un moment de referință”, spune CFM, referindu-se la faptul că în sfârșit au avut bani, oameni și piese pentru o reparație capitală – o combinație rară în istoria recentă a infrastructurii moldovenești. S-au reparat motoare, s-a șlefuit arborele cotit (ceva ce, potrivit anunțului oficial, nu s-a mai întâmplat din epoca agricol-industrială – adică 1991), iar inginerii, electricienii și mecanicii au fost felicitați pentru faptul că, de data asta, locomotiva nu a fost trimisă în Ucraina, România sau direct la fier vechi.

Până acum, astfel de intervenții erau considerate imposibile, din motive ce țineau de lipsă de bani, de piese sau pur și simplu de voință. Acum însă, se deschide o nouă eră – una în care poate, cu puțin noroc și vreo încă zece ani, vom reuși să reparăm și următoarea locomotivă din muzeul viu al căii ferate moldovenești.

CFM promite că această reparație nu e doar un accident fericit, ci începutul unei „modernizări”, cuvânt care în transportul feroviar moldovenesc înseamnă de obicei că ceva vechi a fost vopsit cu o culoare nouă.

„Acum avem autonomie tehnică”, anunță întreprinderea, într-o explozie de optimism mecanic. Între timp, călătorii așteaptă încă trenul Chișinău–Iași care întârzie pentru că… locomotiva recent reparată a avut nevoie de o reajustare de urgență.

Glorie locomotivelor vechi și celor care le mai pot da o viață!