După trei decenii de rugină, pe Podul Cantemir – Fălciu va fi relansat transportul feroviar

Podul feroviar Fălciu – Cantemir, ce leagă raionul Cantemir de județul Vaslui, urmează să fie redat circulației după mai bine de trei decenii de suspendare a traficului feroviar . Viceprim-ministrul și ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova, Vladimir Bolea, a anunțat în cadrul Reuniunii ministeriale QUINT Meeting, organizată la Chișinău sub egida Direcției Generale Mobilitate și Transporturi (MOVE) a Comisiei Europenec că traficul feroviar de mărfuri ar putea fi reluat cel târziu în luna mai a acestui an.

Proiectul presupune refacerea unui tronson de 1,8 kilometri de cale ferată pe teritoriul Republicii Moldova, închis încă din 1992 din cauza alunecărilor de teren. Lucrările vor fi realizate cu sprijin din partea autorităților române, conform declarațiilor oficialului moldovean.

„Reconstrucția acestui pod și a căilor ferate aferente este în interesul agenților economici din ambele țări. Sperăm ca, până în luna mai, acest segment să fie funcțional, oferind o alternativă mai sigură și mai economică pentru transportul de mărfuri”, a declarat Vladimir Bolea, subliniind importanța proiectului pentru dezvoltarea economică a Republicii Moldova.

Reluarea traficului feroviar pe acest pod reprezintă un pas important în consolidarea interconectării dintre România și Republica Moldova, asigurând o infrastructură modernă și eficientă pentru transportul de mărfuri.

#pod #trafic #Cantemir

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.