Janan Ganesh, editorialist pentru Financial Times, principalul cotidian economic din Europa, tocmai l-a numit pe Emmanuel Macron „politicianul anului”. Chiar dacă, glumește el, alegerea în acest domeniu s-a dovedit a fi la fel de limitată precum Oscarurile din 2012 (care, în lipsă de ceva mai bun, l-au încununat pe Artistul de Michel Hazanavicius), scrie L’Express.
Motivul acestei laude: Reforma Pensiilor. În Franța, aceasta rămâne asociată cu o uriașă revoltă populară și cu una dintre cele mai semnificative demonstrații din mai 1968. „Majoritatea președinților ar fi abandonat sau ar fi înmuiat reforma. Aceasta nu a făcut-o. Rezultatul? Amărăciune persistentă, dar și finanțele publice puțin mai sustenabile”, subliniază jurnalistul britanic Janan Ganesh.
Potrivit acestui specialist în politică internațională, această obstinație a lui Emmanuel Macron împotriva opiniei dominante din țara sa poate fi comparată cu mari precedente istorice.
„De la ușa deschisă a Angelei Merkel către refugiați sau chiar de la confruntarea lui Margaret Thatcher cu sindicatele miniere, nu-mi amintesc o manifestare a voinței executivului comparabilă cu planul său de pensionare. Motivul central al lui Macron a fost rezistența la presiuni externe, fie că renunță la partenerul său sau lucrează în cadrul sistemului tradițional de partide din Republica a cincea. Liderii occidentali au nevoie de niște încăpățânare de acest fel”.
